Dezmoștenire (Disinheritance): Poezii

Recenzii ale cititorilor

Colecția de poezii „Dezmoștenire” a lui John Sibley Williams evocă emoții profunde legate de pierdere, durere și complexitatea relațiilor familiale. Criticii remarcă calitatea obsedantă a scrierii sale, metaforele bogate și explorarea intimă a unor teme profunde, recunoscând totodată că poeziile pot avea un ton sumbru și întunecat.

⬤ Limbaj puternic și evocator care surprinde emoții profunde legate de pierdere și durere.
⬤ Metafore bogate și explorări intime ale temelor familiale care rezonează cu cititorii.
⬤ Structură unică și aranjament atent care încurajează cititorii să reflecteze asupra semnificației lor.
⬤ Unele poezii transmit speranță și un sentiment de conexiune în mijlocul durerii.
⬤ Fiecare lectură dezvăluie noi straturi, făcând din această colecție o colecție care invită la revizitare.

⬤ Intensitatea temelor o poate face dificilă sau inconfortabilă pentru unii cititori.
⬤ Unele poezii sunt percepute ca fiind foarte întunecate, ceea ce ar putea să nu placă tuturor.
⬤ Ambiguitatea și elementele suprarealiste îi pot face pe cititori să se simtă pierduți sau să dorească mai mult context.

(pe baza a 57 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Disinheritance: Poems

Conținutul cărții:

O explorare lirică, filosofică și tandră a diferitelor voci ale durerii, inclusiv cele ale celui distrus, ale celui care se vindecă, ale fiului devenit tată și ale celui mort, Dezmoștenirea recunoaște pierderea, sărbătorind în același timp incertitudinea unei lumi în continuă revizuire. De la consecințele concrete ale fiecărui gest uman la interogații sufletești în "acest amalgam de lumină reală / și legendară", aceste poezii locuiesc într-un întrepătruns instabil, unde fantomele pot fi mai reale decât carnea și sângele propriilor mâini.

"În "amalgamul de lumină reală / și fabuloasă" al lui John Sibley William se poate crede din nou în poemul liric ca dovadă frumoasă - deși dificilă - a spațiului privat. Dezmoștenirea se confruntă în mod intim cu pierderea, desigur - dar propune, de asemenea, poemul ca o modalitate de a ne aminti, de a persista, de a fi noi înșine, de a crede. Și de a persista atunci când credința poate să nu fie posibilă în limitele țărmurilor pe care ni le impun mările." -Joan Naviyuk Kane "Există o dorință eternă în aceste poeme ale lui John Sibley Williams.

Un dor pentru ceea ce nu poate fi înțeles.

Un cântec pentru ceea ce pur și simplu este. O distanță dincolo de măsura umană.

O serie de pierderi profunde care dau naștere unor cuvinte care nu sunt diferite de medicamente." -Zubair Ahmed "Există o foame în aceste poezii, cea a unui înțelept cu mâinile goale care vrea să cânte. Și cântă. Lăsați aceste poezii să vă cânte și vouă.

Lasă-le să te țină în acelraw loc al speranței, lasă-le să ne beships acostare la marea sălbatică / fără fund." -Daniela Elza "În colecția emoționantă și sumbră a lui John Sibley Williams, puterea elegiei, a reveriei și a threnodiei transcende dezmoștenirea cauzată de separare. Aceste poeme atemporale convingătoare formează locul în care se pot aduna generațiile unei familii. Aici, proto-limbajul liric al lui Williams - elementar, arhetipal, primordial - subminează barierele timpului și spațiului.

Poemele sale își creează propria moștenire." -Paulann Petersen, laureată emerită a poeziei din Oregon".