Dezumanizare: O poveste adevărată a abuzului organizat asupra copiilor

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Dehumanisation by Jennie Grace” spune o poveste adevărată și sfâșietoare despre abuzul organizat asupra copiilor, aruncând lumină asupra eșecurilor diverselor sisteme menite să protejeze copiii vulnerabili. Cartea explorează reziliența spiritului uman, dezvăluind în același timp realitățile tragice cu care se confruntă supraviețuitorii unor astfel de abuzuri. Cititorii au descris-o ca fiind atât revelatoare, cât și sfâșietoare, subliniind necesitatea unei schimbări sistemice pentru a proteja copiii.

Cartea este bine scrisă și captivantă, capturând atenția cititorilor. Oferă o narațiune puternică și inspirată despre supraviețuire și reziliență, sensibilizând opinia publică cu privire la abuzul asupra copiilor și la eșecurile sistemelor de protecție. Multe recenzii apreciază curajul lui Jennie de a-și împărtăși povestea și speranța pe care o oferă altora afectați de experiențe similare.

Mai mulți cititori au găsit conținutul dificil de digerat, unii menționând că a fost greu de citit din cauza greutății emoționale a subiectului. Descrierea grafică a abuzurilor și a eșecurilor sistemelor poate fi copleșitoare, determinându-i pe unii să citească în etape scurte. Perspectiva de la persoana întâi poate evoca reacții emoționale puternice, făcând lectura dificilă pentru unii.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Dehumanisation: A True Story of Organised Child Abuse

Conținutul cărții:

Nedorită și fără adăpost din prima zi: Serviciile sociale i-au găsit lui Jennie o casă nouă. În mod tragic, ea a fost înrobită într-un regim brutal de abuzuri îngrozitoare, neglijare extremă, pierdere și umilință degradantă cu părinții adoptivi.

Acesta a continuat în spatele ușilor închise, într-o familie aparent respectată, timp de douăzeci și trei de ani. Familia adoptivă a traficat-o către alți autori dezgustători ai rețelelor organizate de abuzuri. Moartea ambilor părinți adoptivi nu a oprit abuzurile hidoase, care au continuat timp de decenii, Jennie și fiul ei fiind vânați în ciuda faptului că s-au mutat de treizeci și șase de ori.

Jennie a dezvoltat tulburarea de identitate disociativă DID pentru a supraviețui unei modalități de a face față evenimentelor traumatice pe care le-a suferit de-a lungul vieții sale.

Tot ceea ce Jennie a cunoscut a fost o trădare șocantă - inclusiv ceea ce a descoperit ani mai târziu din dosarele sale de la serviciile sociale.

Cum au supraviețuit ea și fiul ei este de neimaginat, dar rezistența remarcabilă a lui Jennie strălucește prin refuzul ei de a renunța.

"Familia Stabard a fost exonerată de acuzația anterioară de abuz asupra copiilor aflați în grija lor.".

"Am luat act de faptul că Faith și Jennie sunt posibil abuzate sexual de către Stabards. Dacă ar fi să investigăm acest lucru, problema noastră ar fi, cine ar avea grijă de acești inadaptați ai societății.".

"Este în interesul lor să rămână acolo unde sunt, deoarece se consideră că nu vor avea probleme pe termen lung ca urmare a abuzurilor.".

"Acești copii sunt norocoși să fie plasați într-un mediu familial cu asistenți maternali experimentați.".

Note de îngrijire socială 1965 - 1974.

Jennie vorbește acum pentru a ajuta profesioniștii, familiile și copiii să înțeleagă capcana abuzului, oferind empatie și sprijin în timp ce transformă ceea ce a fost iadul în speranță pentru alții și pentru ea însăși.