Dezvăluiri îngrozitoare ale Mariei Monk de la mănăstirea de călugărițe Hotel Dieu din Montreal

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o expunere clasică a secolului al XIX-lea care aprofundează prejudecățile și practicile Bisericii Catolice din acea perioadă, în special în ceea ce privește viața călugărițelor. Deși este recunoscută pentru contextul său istoric și pentru lumina pe care o aruncă asupra problemelor societale din acea perioadă, unii recenzenți pun la îndoială validitatea afirmațiilor sale, indicând că este mai mult o reflectare a vieții tulburi a Mariei Monk decât acuratețe istorică.

⬤ Informativă și bine organizată
⬤ oferă o perspectivă interesantă asupra istoriei americane
⬤ servește drept critică a prejudecăților și nedreptăților ascunse
⬤ recunoscută drept un clasic al literaturii de expunere
⬤ stârnește reacții puternice, subliniind importanța abordării nedreptăților istorice.

⬤ Conținutul este deranjant și poate fi considerat senzațional
⬤ întrebări legate de adevărul afirmațiilor cărții
⬤ unii cititori consideră că este plină de detalii excesive care pot păta înțelegerea
⬤ critică generală privind necesitatea de a reconsidera validitatea unor astfel de afirmații în lumina dovezilor istorice.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Awful Disclosures by Maria Monk of the Hotel Dieu Nunnery of Montreal

Conținutul cărții:

Maria Monk (27 iunie 1816 - vara anului 1849) a fost o femeie canadiană a cărei carte Awful Disclosures of Maria Monk, or, The Hidden Secrets of a Nun's Life in a Convent Exposed (1836) susținea că expune abuzurile sexuale sistematice ale preoților catolici asupra călugărițelor și infanticidul copiilor rezultați în urma acestora în mănăstirea ei din Montreal. Cartea a devenit un best-seller.

Awful Disclosures of Maria Monk a fost publicată în ianuarie 1836. În ea, Monk susținea că călugărițele din Ordinul Ospitalier al Sfântului Iosif din mănăstirea H tel-Dieu din Montreal, pe care ea le numea "călugărițele negre", erau forțate să întrețină relații sexuale cu preoții din seminarul de alături. Preoții ar fi intrat în mănăstire printr-un tunel secret. Dacă din uniunea sexuală rezulta un copil, acesta era botezat și apoi strangulat și aruncat într-o groapă cu var din subsol. Călugărițele necooperante dispăreau.

Povestea lui Monk conține inconsecvențe. În relatarea sa, ea a afirmat că existau trei mănăstiri în Montreal: "1. Mănăstirea Congregațională. 2d. Mănăstirea de călugărițe negre, sau mănăstirea surorii Bourgeoise. a treia mănăstire de călugărițe gri". Călugărițele Congregaționale erau Congregația Notre Dame din Montreal, fondată de Marguerite Bourgeoys, și nu Surorile Carității, așa cum a afirmat Călugărița la începutul textului său; Religioasele Ospitaliere ale Sf. Joseph, ale căror obiceiuri erau negre, dar care nu erau numite în mod obișnuit "călugărițe negre", operau Hotelul-Dieu, unde Monk susținea că a intrat și a suferit, și nu a fost fondat de "sora Bourgeoise sic)"; și erau Surorile Carității care erau cunoscute în mod obișnuit sub numele de călugărițele gri.

Se știe că Maria Monk a trăit într-un azil în primii ani de viață și că una dintre călugărițele menționate în povestea ei a fost de fapt o colegă de azil. Există unele dovezi conform cărora Maria Monk ar fi suferit o leziune cerebrală în copilărie. Un posibil rezultat al acestei presupuse leziuni ar putea fi faptul că Monk ar fi fost manipulată și că nu ar fi fost capabilă să distingă între realitate și fantezie. Un alt rezultat posibil al presupusului prejudiciu ar putea fi faptul că Monk nu a înțeles prea bine rezultatul devastator al afirmațiilor sale. S-a sugerat, deși nu s-a dovedit, că Maria Monk a fost manipulată să joace un rol pentru profit de către editorul său sau de către scriitorii săi fantomă. Cartea a fost descrisă ca o farsă de către unii cercetători. (wikipedia.org)