Dezvoltarea armoniei în operele lui Scriabins

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o multitudine de informații și exemple despre armonia lui Scriabin, dar suferă din cauza scrierii slabe și a traducerilor dificile, ceea ce o face greu de citit. Abordarea teoriei muzicii a fost criticată ca fiind defectuoasă, iar cititorii cu o pregătire solidă în teoria muzicii ar putea aprecia mai mult conținutul.

⬤ O mulțime de exemple interesante
⬤ foarte informativ
⬤ teză lămuritoare
⬤ oferă o perspectivă asupra armoniei lui Scriabin.

⬤ Scris oribil, cu o engleză stricată
⬤ folosește notații germane de teorie muzicală necunoscute
⬤ afirmații selective și vagi
⬤ frazare și gramatică ciudate
⬤ seamănă cu o traducere aproximativă a unei teze.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Development of Harmony in Scriabins Works

Conținutul cărții:

În istoria muzicii rareori există evoluții muzicale atât de rapide precum cele întâlnite în lucrările lui Scriabin.

În numai 31 de ani, Scriabin a avut o evoluție uluitoare: în primele sale lucrări, el folosește încă un limbaj tonal romantic, în timp ce lucrările sale ulterioare se extind până în secolul XX. Evoluția lui Scriabin este graduală și consecventă, fiecare pas putând fi derivat din cel precedent, conectând astfel muzica secolelor XIX și XX.

Scriabin poate fi considerat un compozitor-cheie al epocii sale. Armonia este factorul central în gândirea muzicală a lui Scriabin. Din armonie se dezvoltă toate celelalte.

Ea definește forma, melodia și sistemele tonale sunt dezvoltate pe baza ei. Această carte se ocupă de următoarele probleme de bază: Ce elemente sunt noi în armonia lui Scriabin și ce a fost derivat din tradiție? De ce dezvoltarea în lucrările lui Scriabin este consecventă, odată începută, de ce a trebuit să urmeze un anumit curs? Există ceva elementar în modul de gândire al lui Scriabin care împinge înainte această evoluție?