Dezvoltări în teoria complexității avansate

Titlul original:

Developments in Advanced Complexity Theory

Conținutul cărții:

Lucrare academică din anul 2019 la disciplina Informatică - Software, clasa: A, ( Atlantic International University ), language: Română, abstract: Acest eseu descrie sau analizează conținutul, stilul și meritul dezvoltărilor din Teoria Complexității Avansate. Sistemele complexe, auto-organizate, adaptative posedă un tip de dinamism care le face calitativ diferite de obiectele statice, cum ar fi cipurile de calculator.

Sistemele complexe sunt mai spontane, mai dezordonate, mai vii decât acestea. În ultimele trei decenii, teoria haosului a zguduit din temelii știința prin realizarea faptului că sistemele dinamice foarte simple pot da naștere unui comportament extraordinar de complicat. Marginea haosului este zona de luptă în continuă schimbare dintre stagnare și anarhie, singurul loc în care un sistem complex poate fi spontan, adaptabil și viu.

Teoria haosului este studiul calitativ al comportamentului instabil, aperiodic al sistemelor dinamice deterministe, neliniare.

Este o aplicație specializată a teoriei sistemelor dinamice. Sistemele haotice necesită o precizie imposibilă pentru sarcini de predicție utile.

Teoria haosului încearcă adesea să înțeleagă comportamentul unui sistem complex prin reconstruirea atractorului său, iar cunoașterea acestui atractor ne oferă o înțelegere calitativă. Teoria haosului include ipoteze teoretice care afirmă relații de similitudine calitativă (sau topologică) între modelele sale abstracte și sistemele reale pe care le studiază. Dinamica este utilizată mai mult ca sursă de înțelegere calitativă decât pentru a face predicții cantitative.

Marea sa valoare este adaptabilitatea sa pentru construirea de modele ale sistemelor naturale, modele care pot fi apoi variate și analizate comparativ cu ușurință. Teoria haosului este studiul cantitativ al sistemelor dinamice neliniare. Sistemele neliniare se modifică în timp și pot demonstra relații complexe între intrări și ieșiri datorită buclelor de reacție repetitive din cadrul sistemului.

Aceste sisteme sunt previzibile, dar comportamentul lor este extrem de delicat.