Dialogurile ca un cadru dinamic pentru logică

Titlul original:

Dialogues as a Dynamic Framework for Logic

Conținutul cărții:

Logica dialogică a fost sugerată la sfârșitul anilor 1950 de Paul Lorenzen și apoi elaborată de Kuno Lorenz.

Ideea de bază a abordării dialogice a logicii, inspirată de "semnificația ca utilizare" a lui Wittgenstein, este că semnificațiile constantelor logice sunt date de normele sau regulile de utilizare a acestora și oferă o alternativă atât la semantica teoretică a modelului, cât și la semantica teoretică a dovezii. Abordarea dialogică a logicii nu este un sistem logic specific, ci mai degrabă un cadru semantic bazat pe reguli în care pot fi dezvoltate, combinate și comparate diferite logici.

De fapt, în 1997, Shahid Rahman și Helge Rueckert au început să dezvolte cadrul mult dincolo de lucrările inițiale privind logica intuiționistă și clasică și au aplicat abordarea dialogică la diverse logici non-clasice. Cartea de față conține unele dintre cele mai importante lucrări care au început această dezvoltare.