Diaphanous Bodies: Ability, Disability, and Modernist Irish Literature (Capacitatea, dizabilitatea și literatura irlandeză modernistă)

Titlul original:

Diaphanous Bodies: Ability, Disability, and Modernist Irish Literature

Conținutul cărții:

Diaphanous Bodies: Ability, Disability, and Modernist Irish Literature examinează abilitatea, ca o categorie a întrupării și a experienței întrupate și, în acest proces, deschide o nouă zonă de cercetare în domeniul în creștere al studiilor literare privind dizabilitățile. Se susține că construcția abilității apare printr-un proces de excludere și uitare, în care descrierea informațiilor senzoriale și judecata epistemologică eludează subtil (sau uneori nesubtil) faptul subiectivității întrupate.

Rezultatul este ceea ce Colangelo numește "mitul corpului diafan cu handicap", o ficțiune care susține că un corp cu handicap este unul care nu participă la sau nu situează experiența. Corpul diafan al persoanelor cu handicap subscrie mitul conform căruia persoanele cu handicap și cele cu handicap constituie două categorii distincte de ființe, mai degrabă decât puncte pe un continuum în continuă schimbare. În orice sistem de marginalizare, identitatea dominantă se prezintă întotdeauna ca superioară din punct de vedere epistemologic și al experienței față de orice grup de care se separă.

Într-adevăr, norma este întotdeauna mai puternică atunci când este înțeleasă ca o categorie goală sau ca o perspectivă de nicăieri. Diaphanous Bodies explorează corpul fantomă care stă la baza dihotomiei artificiale dintre persoanele cu dizabilități și cele cu handicap, de care depinde reprezentarea experienței întrupate.