Științele istorice fundamentale sunt considerate ca fiind materia tradițională prin excelență.
Leagănul cercetării istorice moderne se află în critica din ce în ce mai profesionalizată a documentelor începând cu secolul al XVII-lea. În legătură cu pregătirea editorială a textelor antice și medievale, știința istorică s-a dezvoltat în mod decisiv, mai ales în secolul al XIX-lea.
Tocmai datorită caracterului lor exploratoriu și a funcției lor de instrumente, științele istorice de bază s-au confruntat întotdeauna cu o serie de întrebări fundamentale menite să le definească identitatea. Printre acestea se numără și problema canonului disciplinelor științifice de bază, care a redevenit de actualitate. În centrul acestui volum se află subiectul "granițelor" științelor fundamentale.
Contribuțiile reunite aici sunt menite să stimuleze continuarea discuțiilor și să contribuie astfel la dezbaterea generală privind profilul disciplinei. Pe de o parte, sunt examinate granițele metodologice ale disciplinelor clasice, cum ar fi diplomatica, iar pe de altă parte, este discutată poziția unor discipline mai "mici" și mai "tinere", cum ar fi genealogia, filatelia și informatica istorică specializată.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)