"Începuturile artei de a vindeca la popoarele vechi și străvechi au un caracter complet teurgic. Zeii trimit boala rasei umane în semn de mânie și ca pedeapsă, iar în schimb acordă sănătatea ca un dar al harului.
Eroii, regii și preoții servesc drept intermediari, conducând pelerinajele la sanctuarele favorabile zeului, ordonând sacrificii, rugăciuni și cântări, distribuind formule magice și amulete, aplicând unguente și ungeri, precum și medicamente interne, toate în numele zeului. Pe lângă preoți, au apărut de timpuriu și medicii care tratează bolnavii în mod pur empiric, cum ar fi gimnazii sau jatroliții, fără nicio legătură cu cultul zeului, deși scopul și finalitatea palstrei era de a-i învăța pe băieți, de a păstra sănătatea bărbaților și de a determina o bună purtare a trupului.
Iccus din Taranto și Prodicus din Selymbria s-au bucurat de o reputație excelentă. " Această carte despre istoria modernă a medicinei este o retipărire nealterată a ediției originale din 1899.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)