Die Stadt als technisches Wesen: Über die Existenzweise der Architektur

Titlul original:

The City as a Technical Being: On the Mode of Existence of Architecture

Conținutul cărții:

Orașul este cel mai mare artefact uman. Este făcut de noi, dar în același timp ne face pe noi, precum și toate celelalte entități non-umane.

Discursul particular la care contribuie această carte despre oraș este disciplina arhitecturii. Ea explorează o întrebare simplă: Cum afectează orașul modul de existență al clădirilor sale?

Tradiția din cadrul istoriei arhitecturii care identifică orașul ca fiind originea clădirilor noastre ne provoacă pe noi, ca arhitecți, să teoretizăm despre forma și utilizarea orașului pentru a ne raționaliza propriile acțiuni. Cu toate acestea, în opoziție cu alte abordări disciplinare ale orașului și arhitecturii sale, cartea nu pledează pentru tip (Rossi, Ungers) ca cel mai profund aspect al arhitecturii orașului. Nu va fi nici funcția (Venturi & Scott Brown, Koolhaas) orașului pentru a explica organizarea sa materială și nici materia nu este considerată (Jacobs, Banham) mai profundă decât orașul real.

În schimb, această carte susține că modul de existență al arhitecturii este inerent orașului însuși, care își generează arhitectura ca parte a ființei sale ca obiect tehnic.

Conceptul de ființă tehnică utilizat pentru a defini o nouă ontologie a arhitecturii orașului este preluat din teoria mecanologiei a lui Gilbert Simondon. În această carte, reoriginez abordarea lui Simondon în disciplina arhitecturii, prezentând astfel orașul nu doar ca un mediu în care apar clădirile sale, ci ca un obiect tehnic cu capacitatea de a converge elementele sale și de a individualiza altele noi - adică arhitectura.