Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o prezentare cuprinzătoare a evoluției evanghelismului de după cel de-al Doilea Război Mondial până în prezent, concentrându-se pe expansiunea sa de la o mișcare occidentală la o formă mai globală și mai diversă. Autorul discută evenimente istorice și lideri semnificativi, explorând în același timp tensiunile și fluxurile divergente din cadrul evanghelismului modern.
Avantaje:⬤ Oferă o perspectivă largă asupra evanghelismului, incluzând punctele de vedere britanice și din Commonwealth, alături de America de Nord.
⬤ Educativ și informativ cu privire la figuri și evenimente istorice importante, precum Conferința de la Lausanne din 1974.
⬤ Echilibrează aspectele pozitive și negative ale istoriei evanghelice, oferind o evaluare onestă.
⬤ Stil de scriere captivant al autorului, care arată entuziasm pentru subiect.
Dezavantaje:⬤ Oferă o imagine de ansamblu mai degrabă decât relatări detaliate ale anumitor denominații din cadrul evanghelismului american.
⬤ Se concentrează puternic pe evenimente și figuri notabile, neglijând potențial experiențele și viețile de zi cu zi ale evanghelicilor obișnuiți.
(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Global Diffusion of Evangelicalism - The Age Of Billy Graham And John Stott
Conținutul cărții:
Acest ultim volum din seria „O istorie a evanghelismului” analizează extraordinara expansiune numerică și geografică a creștinismului evanghelic din 1945 până în 2000.
Acesta discută despre globalizarea mișcărilor de misiune, evanghelizare și trezire, acordând o atenție deosebită mișcărilor carismatice și neopentecostale. Sunt examinate tendințele în erudiția biblică evanghelică, predicarea și apologetica și este analizat impactul noii discipline a hermeneuticii asupra problemelor-cheie. Se acordă o atenție sporită rolului jucat de creștinismul din emisfera sudică în extinderea înțelegerii evanghelice a misiunii.
În timp ce rolul unor lideri cunoscuți, precum Billy Graham, John Stott, Carl Henry, Martyn Lloyd-Jones și Festo Kivengere, primește o acoperire completă, se acordă spațiu și unor figuri mai puțin cunoscute, precum Edward Carnell, Agnes Sanford, Orlando Costas, John Gatu și John Laird. Capitolul final analizează dacă expansiunea evanghelică s-a făcut cu prețul coerenței și stabilității teologice și discută fenomenul „post-evanghelismului”.
