Dimensionism: Arta modernă în epoca lui Einstein

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o perspectivă nouă asupra artei moderne prin explorarea influenței conceptelor științifice de la începutul secolului al XX-lea asupra artiștilor. A fost lăudată pentru profunzimea și capacitatea sa de a remodela percepțiile asupra unor artiști cunoscuți, deși a fost criticată pentru că nu a fost prima care a abordat acest subiect.

Oferă o scufundare profundă în legătura dintre știință și artă, introduce concepte mai puțin cunoscute, cum ar fi Manifestul Dimensionist, remodelează percepțiile artiștilor celebri și este considerată o adăugare importantă la literatura de artă modernă.

Pretinde că este prima care documentează această relație, dar este contrazisă de existența unor lucrări anterioare pe această temă, sugerând o lipsă de recunoaștere a cercetărilor anterioare.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Dimensionism: Modern Art in the Age of Einstein

Conținutul cărții:

Prima carte care documentează modul în care artiștii de la începutul secolului al XX-lea au răspuns noilor concepții științifice ale realității.

La începutul secolului al XX-lea, influențați de progresele științifice care includeau teoria relativității a lui Einstein și lentilele microscopice și telescopice noi și puternice, artiștii au fost inspirați să își extindă arta - pentru a surprinde o nouă metarealitate care depășea percepția umană în dimensiuni nevăzute. În 1936, poetul maghiar Charles Sirat a semnat Manifestul Dimensionist, semnalând o nouă mișcare care îi îndemna pe artiști să transcendă "toate vechile granițe și bariere ale artelor". Manifestul a fost prima încercare de sistematizare a masei de schimbări pe care o numim acum artă modernă și a fost susținut de o serie impresionantă de artiști, printre care Jean Arp, Alexander Calder, Robert Delaunay, Sonia Delaunay, C sar Domela, Marcel Duchamp, Wassily Kandinsky, Joan Mir, L szl Moholy-Nagy, Ben Nicholson, Enrico Prampolini și Sophie Taeuber-Arp. Dimensionism este prima carte în limba engleză care explorează modul în care aceștia și alți "dimensioniști" au reacționat la descoperirile științifice ale epocii lor.

Cartea, care însoțește o expoziție itinerantă, reproduce lucrări ale susținătorilor inițiali ai manifestului și ale unor artiști precum Georges Braque, Joseph Cornell, Helen Lundeberg, Man Ray, Herbert Matter, Isamu Noguchi, Pablo Picasso, Kay Sage, Patrick Sullivan și Dorothea Tanning. Cartea oferă, de asemenea, eseuri ale unor istorici de artă proeminenți care examinează textul lui Sirat, acum aproape uitat, și artiștii care au căutat un mijloc de exprimare care să șteargă vechile concepții și parametri. Apare pentru prima dată în limba engleză "History of the Dimensionist Manifesto", scrisă de Sirat în 1966. Cartea readuce în circulație o voce și un text de mult uitate.

Artiști

Alexander Archipenko, Jean Arp, Herbert Bayer, Georges Braque, Alexander Calder, Joseph Cornell, John Covert, Robert Delaunay, Sonia Delaunay, C sar Domela, Marcel Duchamp, Harold Edgerton, Max Ernst, Naum Gabo, Barbara Hepworth, Wassily Kandinsky, Gerome Kamrowski, Frederick Kann, Helen Lundeberg, Man Ray, Andr Masson, Roberto Matta, Herbert Matter, Joan Mir, L szl Moholy-Nagy, Henry Moore, Nina Negri, Ben Nicholson, Isamu Noguchi, Gordon Onslow Ford, Wolfgang Paalen, Antoine Pevsner, Pablo Picasso, Enrico Prampolini, Anton Prinner, Kay Sage, Charles Sirat, Will Henry Stevens, Patrick Sullivan, Sophie Taeuber-Arp, Yves Tanguy, Dorothea Tanning.

Copublicat cu Mead Art Museum, Amherst College.