Dimensiunea estetică - Către o critică a esteticii marxiste

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă opiniile lui Herbert Marcuse cu privire la relația dintre artă și societate, subliniind potențialul emancipator al artei în contrast cu structurile sociale represive. Marcuse critică estetica marxistă ortodoxă și pledează pentru autonomia artei, susținând că aceasta poate influența pozitiv conștiința și poate contribui astfel la schimbarea socială. În general, este o critică atentă care încurajează cititorii să recunoască puterea artei dincolo de simpla reprezentare.

Cartea este descrisă ca fiind profundă și perspicace, oferind o perspectivă nouă asupra esteticii și rolului artei în societate. Cititorii îi apreciază caracterul concis (doar 72 de pagini) și critica acerbă a viziunilor marxiste ortodoxe asupra artei. Mulți consideră convingătoare argumentele lui Marcuse cu privire la importanța artei în influențarea percepției și contribuția la libertatea și fericirea individuală.

Unii pot găsi provocatoare profunzimea filosofică a cărții, mai ales dacă nu sunt bine informați în contextul esteticii marxiste sau al Școlii de la Frankfurt. În plus, s-ar putea să nu ofere strategii practice pentru schimbarea lumii, deoarece Marcuse recunoaște că arta nu poate schimba lumea în mod direct, ci poate doar influența conștiința.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Aesthetic Dimension - Toward A Critique of Marxist Aesthetics

Conținutul cărții:

Dezvoltând un concept introdus pe scurt în Contrarevoluție și revoltă, Marcuse abordează aici deficiențele teoriei estetice marxiste și explorează o estetică dialectică în care arta funcționează ca conștiință a societății.

Marcuse susține că arta este singura formă de expresie care poate ocupa locul unde religia și filosofia eșuează și susține că estetica oferă ultimul refugiu pentru critica bidimensională într-o societate unidimensională.