Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea prezintă povestea adevărată a Alinei Virmoux, o supraviețuitoare a lagărului de concentrare Ravensbruck din timpul regimului nazist. Cartea explorează teme precum rezistența umană, supraviețuirea și atrocitățile cu care s-au confruntat prizonierii, oferind o narațiune puternică și sinceră care subliniază puterea spiritului uman.
Avantaje:Mulți cititori laudă cartea pentru portretul său informativ și onest al supraviețuirii și eroismului în mijlocul unor circumstanțe îngrozitoare. Cartea este descrisă ca fiind frumos scrisă, provocatoare și inspirațională. Povestea este recomandată pentru descrierea clară a realităților din lagărele de concentrare și este considerată o lectură esențială pentru studenții la istorie și pentru cei care caută relatări autentice din cel de-al Doilea Război Mondial. Criticii apreciază lipsa retoricii politice excesive sau a detaliilor macabre, permițând experienței umane să transpară.
Dezavantaje:Unii cititori consideră subiectul dureros și provocator din punct de vedere emoțional, deoarece abordează realitățile dureroase ale experiențelor Holocaustului. Nu sunt menționate critici semnificative cu privire la stilul de scriere sau la eficacitatea conținutului, dar este posibil ca greutatea emoțională a poveștii să nu placă tuturor.
(pe baza a 26 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
From Normandy To The Hell Of Ravensbruck Life and Escape from a Concentration Camp: The True Story of 44667
Conținutul cărții:
Această carte de memorii se bazează pe o poveste adevărată și pe detalii istorice exacte. Niciunul dintre personaje nu este fictiv.
M-am născut în 1942 în apropierea plajelor infame din Normandia. La acea vreme, mătușa mea cea mare din partea tatălui meu, Charlotte Aline Virmoux, numită Aline, avea 47 de ani. Ea și soțul ei, Louis, erau membri activi ai unei rețele a Rezistenței franceze.
În anii tinereții mele, am întâlnit-o de mai multe ori și am auzit despre experiențele ei în lagărul de concentrare Ravensbrück din Germania, la nord de Berlin. Dar abia în primăvara anului 1962, când eram student la Paris, la Institutul Gay-Lussac, am început să apreciez pe deplin povestea ei și cine a fost ea cu adevărat.
Locuia într-un orășel, Quincy-sous-Senart, la sud de Paris, unde am vizitat-o adesea: îi plăcea să vorbească cu mine și își golea inima de atâtea amintiri infame. La vârsta de 20 de ani, auzisem deja multe povești de război de la familia, verii și prietenii mei, dar intensitatea acestor povești nu s-a apropiat niciodată de amintirile lui Aline.
Sper să pot face dreptate în transmiterea acestui mesaj în care oroarea devine rutină zilnică pentru cei care au devenit nimic, aduși la un statut inferior animalelor, unde demnitatea a devenit un lux de neconceput. Cu toate acestea, după ce a evadat din lagărul de concentrare aflat sub tirul artileriei ruse, a reușit să salveze viața unui soldat american rănit, dând dovadă de un curaj uimitor.
