Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea este o colecție de eseuri care oferă o examinare academică a diferitelor imperii antice și a dinamicii formării lor statale. Ea oferă perspective istorice asupra construcției imperiilor, ceea ce o face o resursă utilă pentru cei interesați de subiect, deși complexitatea sa poate fi o provocare pentru unii cititori.
Avantaje:⬤ Oferă o colecție savantă și diversă de eseuri despre imperiile antice.
⬤ Eseuri bine scrise și interesante care oferă perspective valoroase asupra naturii și organizării diferitelor state.
⬤ Discuțiile teoretice invită la reflecție, în special în ceea ce privește conceptele de imperiu și formare a statului.
⬤ Include o varietate de abordări, de la economia politică la imperativele sociale.
⬤ Interesantă pentru cititorii care caută mai mult decât simple relatări narative ale istoriei.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori pot găsi conținutul greu de urmărit, în special anumite eseuri care utilizează termeni tehnici.
⬤ Se remarcă o dorință de mai multe dezbateri între diferite perspective teoretice.
⬤ Includerea unor state ca „imperii” poate crea confuzie sau poate părea inexactă.
⬤ Eseul final privind concurența reproductivă poate fi considerat prea simplist.
(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Dynamics of Ancient Empires: State Power from Assyria to Byzantium
Conținutul cărții:
Depășind granițele etnice, lingvistice și religioase, primele imperii au modelat mii de ani de istorie mondială. Cu toate acestea, în ciuda proeminenței globale a imperiului, cazurile individuale sunt adesea studiate în mod izolat. Această serie încearcă să schimbe termenii dezbaterii prin promovarea perspectivelor interculturale, comparative și transdisciplinare asupra formării statului imperial înainte de expansiunea colonială europeană.
Primele imperii cunoscute din lume au luat naștere în Mesopotamia, între țărmul estic al Mării Mediterane și Golful Persic, începând cu anul 2350 î.Hr. Următorii 2 500 de ani au fost martorii unei creșteri imperiale susținute, aducând o parte tot mai mare a omenirii sub controlul unor state tot mai puține. În urmă cu două mii de ani, doar patru mari puteri - imperiile roman, parthian, kushan și han - conduceau probabil două treimi din întreaga populație a planetei. Cu toate acestea, în ciuda proeminenței imperiilor în istoria timpurie a civilizației, au existat surprinzător de puține încercări de a studia comparativ dinamica imperiilor antice din vestul Lumii Vechi. Astfel de comparații grandioase erau populare în secolul al XVIII-lea, dar oamenii de știință de atunci aveau ca dovezi doar literatura greacă și latină și Biblia ebraică și au formulat în mod necesar problema în termeni diferiți, mai limitați. Textele din Orientul Apropiat și cunoașterea limbilor lor au apărut în cantități mari abia la sfârșitul secolului al XIX-lea. Nici Karl Marx, nici.
Max Weber a putut utiliza mult acest material, iar abia în anii 1920 au existat suficiente date arheologice pentru a face posibile sinteze ale istoriei Europei timpurii și ale Asiei de Vest. Cu toate acestea, o consecință a creșterii cunoștințelor empirice a fost aceea că oamenii de știință din secolul al XX-lea au definit, în general, limitele disciplinare și geografice ale specialităților lor într-un mod mai restrâns decât o făcuseră predecesorii lor din secolul Luminilor, evitând întrebările ample și comparațiile interculturale. Ca urmare, imperiile grecești și romane au fost în mare parte studiate izolat de cele din Orientul Apropiat. Acest volum este conceput pentru a aborda aceste deficiențe și a încuraja dialogul dincolo de granițele disciplinare prin examinarea caracteristicilor fundamentale ale statelor imperiale succesive și parțial suprapuse care au dominat o mare parte din Orientul Apropiat și Mediterana în primele milenii î.Hr. și d.Hr.
O discuție introductivă substanțială a gândirii recente cu privire la mecanismele de formare a statului imperial prefațează cele cinci studii de caz recent comandate ale imperiilor neo-asirian, persan achemenid, atenian, roman și bizantin. Un capitol final se bazează pe descoperirile psihologiei evoluționiste pentru a ne îmbunătăți înțelegerea cauzalității finale în prădarea și exploatarea imperială într-o gamă largă de sisteme istorice din întreaga lume. Printre colaboratori se numără John Haldon, Jack Goldstone, Peter Bedford, Josef Wiesehofer, Ian Morris, Walter Scheidel și Keith Hopkins, al cărui eseu despre economia politică romană a fost finalizat chiar înainte de moartea sa în 2004.
