Dincolo de modelul de boală al tulburărilor mintale

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Kiesler „Beyond the Disease Model of Mental Disorders” este apreciată ca o referință cuprinzătoare și profundă care critică modelul biomedical tradițional al sănătății mintale. Cartea promovează o abordare multi-causală a înțelegerii tulburărilor mintale, susținută de dovezi științifice ample. Este foarte recomandată studenților și profesioniștilor din domeniul sănătății mintale.

⬤ Oferă o critică aprofundată a modelului biomedical al bolii, promovând o înțelegere multi-causală a tulburărilor de sănătate mintală.
⬤ Susținută de dovezi ample din diverse domenii, cum ar fi genetica comportamentului și epidemiologia.
⬤ Recomandată ca lectură esențială pentru studenții și educatorii din domeniul psihologiei și sănătății mintale.
⬤ Oferă o perspectivă echilibrată și pătrunzătoare care ar putea îmbunătăți tratamentul și înțelegerea sănătății mintale.

⬤ Unii cititori pot considera profunzimea cercetării copleșitoare sau prea complexă.
⬤ Cartea pune în discuție opinii larg acceptate, care ar putea să nu rezoneze cu toți profesioniștii din domeniul sănătății mintale.
⬤ Necesită implicare și cunoștințe prealabile în domeniul psihopatologiei, ceea ce ar putea limita accesibilitatea pentru cititorii ocazionali sau pentru cei noi în domeniu.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Beyond the Disease Model of Mental Disorders

Conținutul cărții:

Cartea lui Kiesler, Beyond the Disease Model of Mental Disorder, merge dincolo de volumele recente care susțin că medicamentele psihotrope sunt folosite în exces și se abuzează de ele în mediile contemporane de sănătate mintală.

Elliott Valenstein, de exemplu, profesor emerit de psihologie și neuroștiințe la Universitatea din Michigan, susține recent că oamenii ar trebui să fie foarte suspicioși față de afirmația că toate bolile mintale sunt în primul rând o tulburare biochimică. În cartea sa din 1998, Blaming the Brain: Adevărul despre medicamente și sănătatea mintală, Valenstein nu susține că medicamentele nu funcționează niciodată sau că pacienții ar trebui să înceteze să ia medicamente.

În schimb, punctul central al lui Valenstein este că medicamentele nu atacă cauza reală a unei tulburări, deoarece teoriile biochimice sunt o ipoteză nedovedită și probabil falsă. În măsura în care volumul lui Kiesler este preocupat exclusiv de explicațiile științifice ale tulburărilor mintale, acesta nu analizează deloc dovezile privind medicamentele psihotrope sau alte tratamente ale tulburărilor mintale. Kiesler evidențiază însă un mesaj similar cu cel al lui Valenstein, care respinge ipoteza conform căreia bolile mintale sunt în primul rând o tulburare biochimică.

După o analiză cuprinzătoare a dovezilor științifice relevante, Kiesler concluzionează că, de acum înainte, studiul tulburărilor mintale trebuie să fie ghidat de teorii și cercetări multicausale care includ în mod sistematic o serie de factori cauzali biologici, psihologici și socioculturali. Kiesler adaugă că, pentru ca acest lucru să poată fi realizat, domeniul sănătății mintale și publicul larg trebuie mai întâi să abandoneze modelul biomedical monocausal (boală) invalid al tulburărilor mintale.