Direcția războiului: Strategia contemporană în perspectivă istorică (The Direction of War: Contemporary Strategy in Historical Perspective)

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare detaliată a strategiei militare contemporane în context istoric, fiind lăudată pentru narațiunea clară și analiza pătrunzătoare, dar și criticată pentru repetitivitate și lipsa de coerență între capitole. Ea servește ca o resursă valoroasă pentru cercetători și profesioniști militari, deși unii cititori au găsit-o alambicată și generică.

⬤ Evaluare excelentă a istoriei strategice post-1945.
⬤ Stil narativ clar și ușor de citit.
⬤ Oferă critici pătrunzătoare ale relațiilor civil-militare.
⬤ Conține lecții valoroase pentru liderii militari și civili contemporani.
⬤ Oferă o nouă perspectivă asupra gândirii strategice, utilă ca supliment la teoriile consacrate precum Clausewitz.
⬤ Abordare atentă și nuanțată a strategiei.

⬤ Unele capitole sunt repetitive și se suprapun, ceea ce face să pară mai degrabă o colecție de articole decât o lucrare coerentă.
⬤ Critica relațiilor civil-militare poate fi uneori inconsistentă.
⬤ Întrebări cu privire la relevanța anumitor distincții făcute între conceptele strategice.
⬤ Lipsa unui fir de legătură între capitole; unele subiecte au rămas neexplorate.
⬤ Perceput ca fiind generic de către unii cititori, lipsit de profunzime în anumite teme.

(pe baza a 31 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Direction of War: Contemporary Strategy in Historical Perspective

Conținutul cărții:

Războaiele de după 11 septembrie 2001, atât în Irak, cât și în Afganistan, au generat frustrare și un sentiment tot mai mare de eșec în Occident. Mare parte din vină a fost atribuită unei strategii deficitare.

Atât în Statele Unite, cât și în Regatul Unit, anchetele publice și grupurile de reflecție în domeniul apărării au detectat o lipsă de direcție coerentă, de comunicare eficientă și de coordonare guvernamentală. În această carte importantă, Sir Hew Strachan, unul dintre cei mai importanți istorici militari din lume, dezvăluie modul în care aceste eșecuri au rezultat dintr-o interpretare și aplicare greșită a strategiei în sine.

El susține că războaiele de după 2001 nu au fost în realitate atât de „noi” pe cât s-a presupus pe scară largă și că trebuie să adoptăm o abordare mai istorică a strategiei contemporane pentru a identifica ceea ce se schimbă cu adevărat în modul în care purtăm războiul. Dacă războiul trebuie să îndeplinească obiectivele politicii, atunci trebuie mai întâi să înțelegem războiul.