Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea a fost bine primită pentru stilul său captivant de scriere și perspectivele valoroase asupra teoriei queer, ceea ce o face o lectură recomandată atât pentru publicul academic, cât și pentru cel non-academic. Ea are puncte forte notabile în împletirea teoriei cu exemple din viața reală și în oferirea unei viziuni revigorante asupra studiilor queer. Cu toate acestea, unii cititori au considerat-o dificil de înțeles din cauza limbajului complex și a unei abordări care poate trece cu vederea contextul audienței.
Avantaje:⬤ Stil de scriere uimitor și proză captivantă.
⬤ Perspective valoroase asupra teoriei queer, în special pentru studenți și cadre universitare.
⬤ Exemple bine documentate de la diverși artiști queer de culoare.
⬤ Mai clar decât alte lucrări academice din domeniu.
⬤ Potențial pentru aplicații în viața reală în comunitatea queer.
⬤ Recomandat pentru un public larg, atât academic, cât și non-academic.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori consideră limbajul teoretic semiotic și provocator.
⬤ Lipsește o considerare aprofundată a interpretării publicului în studiile de performanță.
⬤ Câteva recenzii și-au exprimat nemulțumirea față de conținut sau l-au găsit de prost gust.
(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
Identitatea înseamnă mai mult decât să te identifici cu propria cultură sau să te opui cu fermitate acesteia. Jose Esteban Munoz analizează modul în care cei aflați în afara curentului rasial și sexual negociază cultura majorității - nu prin alinierea la sau împotriva operelor de excludere, ci mai degrabă prin transformarea acestor opere în propriile lor scopuri culturale.
Munoz numește acest proces "dezidentificare" și, prin studierea funcționării sale, el dezvoltă o nouă perspectivă asupra performanței, supraviețuirii și activismului minorităților. Dezidentificarea este, de asemenea, un fel de spectacol în sine, o încercare de a modela o lume queer lucrând pe, cu și împotriva ideologiei dominante.
Examinând procesul de identificare în munca cineaștilor, a artiștilor de performanță, a etnografilor, a choteo-ului cubanez, a formelor de cultură de masă a bărbaților gay (cum ar fi pornografia), a muzeelor, a fotografiei de artă, a taberelor și a travestiților, precum și a televiziunii, Munoz evidențiază cu insistență intersectarea și scurtcircuitarea identităților și dorințelor care rezultă din nealinierea la curentul cultural și ideologic dominant în America urbană contemporană. Munoz atrage atenția asupra proprietăților de creare a lumii găsite în performanțele homosexualilor de culoare - în politica stilului "Camp/Choteo" a lui Carmelita Tropicana, în performanțele copilăriei homosexuale ale lui Marga Gomez, în "Terrorist Drag" al lui Vaginal Creme Davis, în melancolia critică a lui Isaac Julien, dezidentificarea lui Jean-Michel Basquiat față de Andy Warhol și arta pop, performanțele de "dezidentitate" ale lui Felix Gonzalez-Torres și performanța politică a lui Pedro Zamora, o persoană bolnavă de SIDA, în mediul altfel artificial al serialului MTV The Real World.
