Dispariția speranței: O populație lăsată în urmă

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă un caz convingător pentru un model eficient de abordare a persoanelor fără adăpost prin intermediul Mather Community Campus, subliniind atât succesele acestei abordări, cât și provocările sistemice cu care se confruntă din partea birocrațiilor federale. Cartea încurajează o schimbare de perspectivă cu privire la persoanele fără adăpost, pledând pentru demnitate și sprijin, mai degrabă decât pentru simple ajutoare.

Cartea oferă un model puternic și de succes pentru abordarea problemei persoanelor fără adăpost, oferă o perspectivă plină de speranță care pune accentul pe demnitatea individuală și prezintă argumente convingătoare împotriva sistemelor birocratice ineficiente. Cartea este informativă și încurajează cititorii să privească persoanele fără adăpost ca fiind capabile de succes cu sprijinul potrivit.

Cartea critică sistemele guvernamentale existente, dar poate părea excesiv de critică, fără a oferi o explorare extinsă a soluțiilor alternative dincolo de modelul prezentat. Unii cititori ar putea considera că accentul pus pe un singur studiu de caz limitează domeniul de aplicare.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Hope Disappearing: A Population Left Behind

Conținutul cărții:

Mii de persoane din această țară rămân fără adăpost, iar populația fără adăpost continuă să crească în ciuda creșterii cheltuielilor publice.

Mulți își pierd șansa de a ieși din situația de fără adăpost și de a deveni membri respectați, care contribuie la comunitatea lor. Perspectivele de viitor ale celor care se trezesc fără o locuință și capacitatea lor de mobilitate ascendentă sunt limitate de schimbările de politică la nivel federal.

Această carte se concentrează pe modul în care șansa de a deveni cetățeni autosuficienți, care la un moment dat părea la îndemână, dispare rapid și îi împiedică pe cei prinși în capcana persoanelor fără adăpost să obțină independența. Pe măsură ce aceste oportunități dispar, la fel se întâmplă și cu oportunitatea de a întrerupe sărăcia generațională. Având la dispoziție puține căi de reducere a numărului de persoane fără adăpost existente și un accent redus sau inexistent pe încetinirea afluxului de noi persoane care devin fără adăpost, problemele cu care se confruntă multe dintre cele mai mari zone urbane din țara noastră au atins deja dimensiuni fără precedent.

Pornind de la experiența autorului ca pastor, asistent social și director la Volunteers of America, care operează programe locale pentru persoanele fără adăpost, această carte explorează idei despre cum putem începe să abordăm aceste probleme cu resurse care vor crea din nou oportunități pentru cetățenii noștri fără adăpost de a părăsi acest ciclu al sărăciei. Crearea unui plan de ieșire pentru multe dintre persoanele fără adăpost poate crea, în cele din urmă, o abordare umană a întoarcerii la ceea ce devine cea mai presantă problemă socială din națiunea noastră.