Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
Dark Vanishings: Discourse on the Extinction of Primitive Races, 1800-1930
Patrick Brantlinger examinează aici părerea răspândită în secolul al XIX-lea conform căreia toate rasele "primitive" sau "sălbatice" din lume erau condamnate mai devreme sau mai târziu la dispariție. Înclinațiile războinice și presupusul canibalism erau considerate în același timp nobile și sinucigașe, acceleratoare ale decăderii altor rase după contactul cu civilizația albă.
Brantlinger găsește în centrul acestei credințe stereotipul sălbaticului care se autoextermină, sau opinia conform căreia "sălbăticia" este o explicație suficientă pentru dispariția definitivă a "sălbaticilor" din marele teatru al istoriei lumii. Potrivit lui Brantlinger, umanitarii vedeau problema în aceiași termeni de inevitabilitate (sau osândă) ca oameni de știință precum Charles Darwin și Thomas Henry Huxley, precum și propagandiști ai imperiului precum Charles Wentworth Dilke și James Anthony Froude. Brantlinger analizează foametea din Irlanda în contextul ideilor și teoriilor despre rasele primitive din America de Nord, Australia, Noua Zeelandă și din alte părți.
El arată că până la sfârșitul secolului al XIX-lea, în special prin influența mișcării eugenice, discursul extincției a fost aplicat în mod ironic "marii rase albe" în diverse formulări apocaliptice. Odată cu ascensiunea fascismului și a nazismului și cu reînnoirea treptată a populațiilor aborigene în unele părți ale lumii, până în anii 1930, ideea stereotipă de "impact fatal" a început să se destrame, la fel ca și diverse forme mai generale de gândire bazată pe rasă și de darwinism social.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)