Dizolvarea mănăstirilor: O nouă istorie

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o examinare cuprinzătoare a dizolvării mănăstirilor în Anglia lui Tudor, lăudată pentru profunzimea sa științifică și perspectivele alternative. Cu toate acestea, mulți cititori și-au exprimat frustrarea cu privire la dezorganizarea textului și la omiterea gravă a ilustrațiilor promise, care au diminuat semnificativ experiența lor de lectură.

⬤ Foarte detaliat și temeinic documentat
⬤ oferă o viziune echilibrată asupra impactului dizolvării monahale asupra societății
⬤ descrierea vie a evenimentelor istorice
⬤ oferă perspective istorice nuanțate
⬤ a primit laude din partea unor cititori pentru erudiția sa.

⬤ Narațiunea este adesea dezorganizată și dificil de urmărit
⬤ multe exemplare nu aveau ilustrațiile promise, ceea ce a dus la dezamăgirea semnificativă a cumpărătorilor
⬤ percepută ca fiind densă și greu de citit
⬤ unii cititori au considerat-o plictisitoare și impenetrabilă.

(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Dissolution of the Monasteries: A New History

Conținutul cărții:

Prima relatare a dizolvării mănăstirilor timp de cincizeci de ani - care examinează impactul profund al acesteia asupra oamenilor din Anglia lui Tudor

"Totuși, aceasta este o carte despre oameni, nu despre idei, iar ca o relatare detaliată a unei drame umane extraordinare, cu o distribuție de mii de oameni, este o scriere istorică excepțională." - Lucy Wooding, Times Literary Supplement

Cu puțin timp înainte de Paște, anul 1540 a marcat sfârșitul a aproape un mileniu de viață monahală în Anglia. Până atunci, lăcașurile de cult au acționat ca un centru de educație, de expresie literară și artistică și chiar de creare a identității regionale și naționale. Închiderea lor, realizată în doar patru ani, între 1536 și 1540, a provocat o dislocare a populației și o perturbare a vieții care nu s-a mai văzut în Anglia de la cucerirea normandă.

Bazându-se pe documentele din arhivele naționale și regionale, precum și pe vestigiile arheologice, James Clark explorează viețile puțin cunoscute ale ultimilor bărbați și femei care au trăit în mănăstirile din Anglia înainte de Reformă. Clark contestă înțelepciunea primită, arătând că clădirile nu au fost demolate imediat, iar supușii lui Henric al VIII-lea erau atât de atașați de casele religioase, încât păstrau corpurile și instalațiile ca suveniruri. Această istorie bogată și vie readuce în atenție locul proeminent al abațiilor, prioratelor și fraților în viața poporului englez.