Do You Feel Like I Do? A Memoir

Recenzii ale cititorilor

Cartea de memorii a lui Peter Frampton, „Do You Feel Like I Do?”, este o relatare sinceră a vieții sale de muzician, detaliind luptele, triumfurile și relațiile sale de-a lungul carierei sale. Cartea este lăudată pentru povestea sa sinceră, umor și căldură, surprinzând atât înălțimile, cât și coborâșurile călătoriei sale în lumea muzicii. În timp ce mulți cititori o găsesc captivantă și inspirată, unii o critică pentru lipsa de profunzime și intimitate emoțională.

⬤ Povestiri inspirate și sincere care rezonează cu cititorii.
⬤ Anecdote captivante și un accent pe dragostea sa pentru muzică și chitare.
⬤ Oferă o perspectivă asupra vieții unui muzician cu umor și optimism.
⬤ Evită bârfa, oferind o perspectivă personală asupra interacțiunilor sale cu alte legende ale muzicii.
⬤ Mulți cititori îi apreciază personalitatea amabilă și pasiunea autentică pentru muzică.

⬤ Unii cititori consideră că cărții îi lipsește profunzimea emoțională și o conexiune personală convingătoare.
⬤ Există critici cu privire la fluxul cronologic, cu unele linii temporale care sar în jurul valorii de, ceea ce face un pic dificil de urmărit.
⬤ O parte din argou/terminologie ar putea fi o provocare pentru cititorii nefamiliarizați cu termenii muzicali.
⬤ Câțiva au considerat-o repetitivă sau lipsită de informații mai profunde despre luptele sale personale.

(pe baza a 217 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Do You Feel Like I Do?: A Memoir

Conținutul cărții:

Memoriile revelatoare ale iconului rock și chitaristului legendar Peter Frampton.

Do You Feel Like I Do? este povestea incredibilă a vieții și carierei lui Peter Frampton, relatată pentru prima dată în propriile sale cuvinte. Albumul său monu-mental Frampton Comes Alive a generat trei single-uri în top 20 și s-a vândut în opt milioane de exemplare în anul în care a fost lansat (mai mult de șaptesprezece milioane până în prezent) și a fost inclus în Grammy Hall of Fame în ianuarie 2020.

Frampton a fost pe drumul spre celebritate de la o vârstă fragedă, mai întâi ca solist și chitarist al trupei Herd și apoi ca cofondator - împreună cu Steve Marriott - al unuia dintre primele supergrupuri, Humble Pie. Frampton făcea parte dintr-un colectiv unit de muzicieni britanici din anii '60, cu legături strânse cu Rolling Stones, Beatles și The Who. Acest lucru a făcut ca Frampton să cânte pe albumul de debut solo al lui George Harrison, All Things Must Pass, precum și ca Ringo Starr și Billy Preston să apară pe albumul de debut solo al lui Frampton. Până la vârsta de douăzeci și doi de ani, Frampton făcea turnee neîncetate și găsea noi sunete cu talk box-ul, care avea să devină efectul său caracteristic pentru chitară.

Frampton își amintește de prietenia sa durabilă cu David Bowie. Crescând ca colegi de școală, încrucișându-se de-a lungul carierelor lor și cântând împreună în turneul Glass Spider, cei doi au dezvoltat o legătură de nezdruncinat. Frampton împărtășește, de asemenea, povești fascinante despre colaborarea sa cu Harry Nilsson, Stevie Wonder, B. B. King și membrii Pearl Jam. El dezvăluie atât binecuvântarea, cât și blestemul lui Frampton Comes Alive, deschizându-se în legătură cu faptul că a devenit băiatul de copertă care nu a vrut niciodată să fie, depășirea abuzului de sub-stanță și modul în care a continuat să cânte și să-și pună inima în muzica sa, în ciuda unei boli musculare inflamatorii și a retragerii sale de pe drum.

De-a lungul povestirii sale este presărată povestea chitarei sale preferate, Phenix, pe care a crezut că a pierdut-o într-un accident aviatic în 1980. Dar în 2011, aceasta a apărut din nou în mod misterios - salvată din epavă. Frampton povestește aici, pentru prima dată în întregime, despre această reuniune improbabilă și explică de ce reapariția miraculoasă este emblematică pentru viața și cariera sa de artist prin excelență.