Do You Remember Me? A Father, a Daughter, and a Search for the Self

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează relația autoarei cu tatăl ei care suferă de boala Alzheimer, combinând memoriile personale cu reflecții mai ample asupra îmbătrânirii și demenței. Cartea a fost bine primită pentru profunzimea emoțională, onestitatea și perspicacitatea sa în ceea ce privește complexitatea de a avea de-a face cu cei dragi care suferă de declin cognitiv.

⬤ Profund personală și bine scrisă, evocând o gamă largă de emoții.
⬤ Oferă informații valoroase despre demență și îmbătrânire, fiind o resursă utilă pentru îngrijitori și pentru cei dragi.
⬤ Narațiune captivantă care combină umorul cu realitățile dureroase ale bolii Alzheimer.
⬤ Discuții provocatoare privind sensul vieții, îmbătrânirea și relațiile personale.
⬤ Foarte recomandat de cititori, adesea datorită conținutului său relatabil pentru cei cu experiențe personale de demență.

⬤ Unii cititori consideră limbajul inutil de complex sau extravagant.
⬤ Formatul memorialistic poate părea uneori prea ambițios, dând senzația că lipsesc piese.
⬤ Poate fi dificil pentru cititorii care nu au o legătură personală cu subiectul să se raporteze pe deplin la conținut.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Do You Remember Me?: A Father, a Daughter, and a Search for the Self

Conținutul cărții:

În cartea sa premiată Harmful to Minors, Judith Levine a răsturnat radical ideile noastre fixe despre copilărie. Acum, ea abordează celălalt capăt al vieții în aceste memorii emoționante ale unei fiice care trebuie să se împace cu un tată dificil care se scufundă în demență, prezentând o explorare pătrunzătoare a modului în care ne gândim la handicap, îmbătrânire și la sine, așa cum acesta se află în corp și în lume.

Într-o proză lipsită de sentimentalism, dar emoționantă, serioasă, dar amuzantă, complexă din punct de vedere al emoțiilor și al ideilor, dar simplă în dicție, Levine recompune istoria personală și profesională a tatălui ei, chiar dacă acesta o pierde din vedere. Ea desface straturile personalității sale complicate și descoperă informații care o surprind chiar și pe mama sa, cu care tatăl ei este căsătorit de mai bine de șaizeci de ani.

Pe măsură ce tatăl ei se deteriorează, consensul familial cu privire la cine a fost și cine este el și la cea mai bună modalitate de a-l îngriji amenință constant să se prăbușească. Levine povestește discuțiile dureroase, izbucnirile nebunești și negocierile prudente și disecă alianțele schimbătoare dintre familie, prieteni și o gardă schimbătoare de îngrijitori angajați. Petrecând din ce în ce mai mult timp cu tatăl ei, ea se confruntă cu o relație care s-a simțit mult timp lipsită de dragoste. Ocupându-se de nevoile lui, ea învață să aibă grijă de el și, încet-încet, să îl iubească.

În timp ce Levine povestește aceste evoluții, ea caută în afara familiei sale sursele percepțiilor și așteptărilor acesteia, împletind cu abilitate politica, știința, istoria și filosofia în povestea lor personală. O carte de memorii se deschide pentru a deveni o critică a atitudinii culturii noastre față de cei în vârstă. O poveste claustrofobică despre boala Alzheimer se transformă într-o lecție complexă despre iubire, datorie și comunitate.

Ce creează un sine și ce îl menține întreg? Levine insistă asupra faptului că doar colaborarea celorlalți poate proteja sinele tatălui ei împotriva distrugerii creierului său. Îmbrățișând interdependența și vulnerabilitatea, nu autonomia și productivitatea, ca elemente fundamentale ale umanității noastre, Levine se provoacă pe sine și pe cititorii săi să găsească un nou sens, chiar și speranță, în mortalitatea unui om și a noastră.