Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Brian Ward, „Just My Soul Responding: Rhythm and Blues, Black Consciousness, and Race Relations”, este o examinare academică a interacțiunii dintre muzica rhythm and blues și conștiința rasială în America, susținând importanța culturală a muzicii populare în modelarea identității și a dinamicii sociale. Cartea este lăudată pentru profunzimea cercetării și a analizei pătrunzătoare, fiind totodată recunoscută pentru complexitatea sa.
Avantaje:Cartea este bine documentată, temeinică, atentă și captivantă, ceea ce o face o lectură esențială pentru cei interesați de intersecțiile dintre muzica populară și relațiile rasiale. Ea oferă un argument sofisticat susținut de dovezi, ceea ce o face o resursă academică valoroasă. Autorul, Brian Ward, demonstrează o cunoaștere aprofundată atât a muzicii, cât și a istoriei drepturilor civile, și încorporează o scriitură ingenioasă care îmbunătățește experiența de lectură.
Dezavantaje:Complexitatea cărții poate fi o provocare pentru unii cititori, deoarece nu este o lectură ușoară. Cei care caută divertisment ocazional sau o relatare mai directă pot găsi această carte densă și exigentă în abordarea sa academică.
(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Just My Soul Responding: Rhythm and Blues, Black Consciousness, and Race Relations
Conținutul cărții:
Una dintre cele mai inovatoare și ambițioase cărți apărute despre mișcările pentru drepturile civile și puterea negrilor în America, Just My Soul Responding oferă, de asemenea, o provocare majoră la adresa istoriilor convenționale ale muzicii negre și populare contemporane. Brian Ward explorează în detaliu relația neglijată anterior dintre Rhythm and Blues, conștiința neagră și relațiile rasiale în contextul luptei continue pentru libertatea și egalitatea negrilor în Statele Unite. În loc să vadă lumea muzicii negre ca pe o simplă reflectare a unei lupte în masă care se desfășoară în alte părți, Ward susține că Rhythm and Blues, precum și industriile de înregistrare și difuzare cu care a fost legată, au format o arenă publică crucială pentru luptele privind drepturile civile, identitățile rasiale și emanciparea economică a negrilor.
Combinând cercetări de arhivă de neegalat cu numeroase mărturii orale, Ward examinează contribuțiile unor artiști și antreprenori precum Sam Cooke, Aretha Franklin, James Brown și Berry Gordy la lupta organizată a negrilor, explicând ce au făcut aceștia pentru Mișcare și - la fel de important - de ce ei și majoritatea colegilor lor nu au reușit să facă mai mult. În acest proces, el analizează modul în care diverse grupuri, de la SCLC la Panterele Negre, au încercat - cu rezultate foarte amestecate - să folosească Rhythm and Blues și politica celebrității pentru a-și promova cauza. El examinează, de asemenea, rolul pe care radioul pentru negri l-a jucat în promovarea atât a Rhythm and Blues, cât și a Mișcării, și dezvăluie legăturile complicate dintre politica sexuală a muzicii și dezvoltarea luptei pentru libertate a negrilor.
Acest studiu bogat în texturi al unora dintre cele mai importante evenimente muzicale și politice complexe din America de la Al Doilea Război Mondial încoace contestă convingerea conform căreia consumul de muzică neagră de către albi a contribuit în mod necesar la eradicarea prejudecăților rasiale. Într-adevăr, Ward susține că popularitatea Rhythm and Blues în rândul ascultătorilor albi a întărit uneori doar stereotipurile rasiale, observând în același timp cum artiștii de culoare au manipulat de fapt aceste stereotipuri pentru a-și spori audiența albă. În cele din urmă, Ward arată cum muzica a reflectat și a afectat percepțiile schimbătoare ale comunității, emancipării, identității și relațiilor de gen în America în timpul epocii drepturilor civile și a puterii negrilor.
