Doctrina funcțională a lui Monty - Doctrina armelor combinate în Grupul 21 de armate britanice din nord-vestul Europei, 1944-1945

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare detaliată a evoluției tactice a armatei britanice în nord-vestul Europei în perioada 1944-1945, concentrându-se în special pe dezvoltarea doctrinei armelor combinate sub conducerea lui Montgomery. Deși oferă cercetări și analize pătrunzătoare, unii cititori consideră că stilul academic și accentul îngust sunt limitative, sugerând că îi lipsește o perspectivă critică cuprinzătoare.

⬤ Bine documentată și examinează îndeaproape un subiect complex.
⬤ Oferă o perspectivă asupra evoluției tacticilor militare și a dezvoltării operațiunilor cu arme combinate.
⬤ Evidențiază rolurile diferiților comandanți și abordările acestora în adaptarea tacticilor.
⬤ Oferă o contribuție utilă la literatura academică privind istoria militară a celui de-al Doilea Război Mondial.

⬤ Stilul academic dens de scriere poate să nu atragă cititorii generali.
⬤ Domeniul de aplicare limitat, concentrându-se în principal pe relația dintre tancuri și infanterie, neglijând artileria și aviația.
⬤ Lipsește o analiză critică mai amplă a performanței armatei britanice și a ritmului de dezvoltare tactică.
⬤ Unii cititori o consideră nesatisfăcătoare și confirmă dificultățile armatei în dezvoltarea strategică eficientă.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Monty'S Functional Doctrine - Combined Arms Doctrine in British 21st Army Group in Northwest Europe, 1944-45

Conținutul cărții:

Folosind o combinație de noi perspective și noi dovezi, această carte prezintă o reinterpretare a modului în care Grupul 21 de armate a elaborat o doctrină de succes privind armele combinate până la sfârșitul anului 1944 și a pus-o în aplicare la începutul anului 1945. Istoricii, personalul militar profesionist și cei interesați de istoria militară ar trebui să citească această carte, care contribuie la reevaluarea radicală a forțelor de luptă ale Marii Britanii în ultimii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial, cu o explorare a motivelor pentru care Grupul 21 Armată a fost capabil în 1944-45 să integreze operațiunile blindatelor și infanteriei sale.

Cheia înțelegerii modului în care a evoluat rezultatul constă în înțelegerea modurilor în care cele două procese de luptă și de creare a doctrinei s-au interrelaționat. Acest lucru necesită atât o concentrare convențională asupra comandamentului, cât și un studiu la nivel transversal al Montgomery și al unui grup semnificativ de comandanți. Problema dacă această integrare a armelor de luptă (un ghid pentru capacitatea de luptă operațională) a avut sau nu vreo bază într-o doctrină comună este una importantă. Alături de aceasta, această lucrare aruncă o lumină nouă asupra modului în care a fost creată o astfel de doctrină. O a treia contribuție interconectată constă în răspunsul la modul în care Montgomery a comandat și dacă și în ce măsură doctrina a fost impusă sau generată. În plus, lucrarea investighează modul în care un grup de comandanți „efervescenți” au interrelaționat și care a fost impactul acestor interrelaționări în formularea unei doctrine viabile.

Cartea aduce o contribuție originală la dezbaterea privind stilul de comandă al lui Montgomery în nord-vestul Europei și consecințele acestuia, și integrează acest lucru cu urmărirea și deslușirea rădăcinilor ideilor sale și a rolului său în crearea doctrinei pentru forța finală a armatei britanice împotriva germanilor. În special, autorul reușește să facă ceva ce i-a învins pe autorii anteriori: să explice cum a evoluat doctrina și, mai ales, cine a fost responsabil pentru furnizarea primelor proiecte cruciale, precum și rolul jucat de Montgomery în revizuirea, codificarea și diseminarea acesteia.