Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
Two Years in Kurdistan: Experiences of a Political Officer, 1918-1920
Kurdistanul nu există ca țară, dar cu siguranță există ca națiune. Un popor numeros și vechi, unit de o moștenire comună, kurzii sunt răspândiți în principal în cinci țări - Turcia, Iran, Irak, Siria și Rusia.
Timp de foarte mulți ani, ei au jucat rolul neinvitat de pioni în turbulentele lupte pentru putere din Orientul Mijlociu, fiind manipulați de guverne care foloseau problemele kurzilor ca mijloc de a-și depăși adversarii. William Rupert Hay a fost un ofițer politic britanic care s-a aflat la conducerea districtului Arbil din nordul Irakului, în mare parte kurd, între 1918 și 1920. El a primit sarcina de a stabili și menține dominația britanică în zonă în urma invaziei din Primul Război Mondial.
Doi ani în Kurdistan este o relatare personală detaliată a perioadei petrecute de Hay în Arbil. Acesta urmărește evoluția sa de la primirea călduroasă inițială din partea kurzilor (care, în urma unui război, trăiau în condiții groaznice și credeau că dominația britanică anunța începutul unei epoci noi și mai bune), la deziluzia provocată de taxele mai mari, de legile mai stricte și de eșecul britanicilor de a îmbunătăți semnificativ calitatea vieții, până la eventuala rebeliune din 1920.
Prin toate aceste evenimente, Hay zugrăvește un portret viu al oamenilor și locurilor din nordul Irakului și multe experiențe extraordinare, fie că este vorba de vânătoarea haiducului Nuri Bahil ("un patriot și un erou... un fel de Robin Hood"), conversând cu șeful de trib Hama Agha (care pretindea că are 130 de ani și a născut un copil la 90 de ani) sau descriind atentatele la propria viață.
Cel mai important aspect al cărții este că explică sentimentele față de regiune ale unui om care, mulți ani mai târziu, avea să joace, în calitate de rezident politic britanic, un rol crucial în modelarea Golfului modern. După cum nota Hay în 1921, cu o relevanță remarcabilă pentru zilele noastre, "Săracii oameni, mă tem că trebuie să fi fost amarnic dezamăgiți de speranțele mari pentru viitor pe care le nutreau".
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)