Domination by Region 4: Domestic Colonialism and Regionalization in Guyana
Această carte susține că Guyana operează în prezent un sistem de colonialism intern (DM). DM se bazează pe instituțiile stabilite în timpul colonialismului imperial, consolidate și extinse de la obținerea independenței în 1966, precum și pe regionalizare, care a balcanizat țara în zece regiuni administrative. Regionalizarea este un instrument flexibil care permite controlul politic și economic, unul consolidându-l pe celălalt, împuternicind în continuare Regiunea 4, unde se află "metropola", și sporind dependența celor nouă regiuni satelit. Ambele partide politice exploatează regionalizarea atunci când sunt la putere, PPP în principal prin strangulare financiară și discriminare, PNC și diferitele sale încarnări prin control politic. Regionalizarea este simbolul colonialismului intern. PPP-I (ultimii șase ani ai regimului său anterior, 2009-2014) a alocat regiunilor o medie anuală de 11,1 % din fondurile publice, APNU+AFC 14. 1 % din 2015 până în 2020, iar PPP-II, actuala administrație PPP, 12. 5 % în timpul primilor doi ani de mandat. Pe parcursul celor paisprezece ani din 2009 până în 2022, cele mai mari patru agenții au consumat 42. 5 % din cheltuielile totale ale guvernului central. În cadrul PPP-I, aceste agenții au cheltuit cu 15 puncte procentuale mai mult pe costurile de capital decât în cadrul APNU+AFC.
Cu toate acestea, în cadrul ultimului guvern, acestea au cheltuit mai mult de 10 puncte procentuale pentru categoria amorfă "Alte cheltuieli". Aceste anomalii sunt greu de explicat, deoarece nu au existat îmbunătățiri funcționale sau extinderi ale acoperirii de către aceste agenții. În mod incredibil, Ministerul Finanțelor (MdF), cea mai mare agenție pentru toți anii, cu excepția unui singur an, a cheltuit 46. 1 la sută din ceea ce a cheltuit Ministerul Lucrărilor Publice pentru infrastructura publică a întregii țări. O cale importantă de clientelism politic este angajarea de lucrători contractuali și temporari, care sunt angajați în afara cadrului legislativ al serviciului public. Acești lucrători au reprezentat jumătate din forța de muncă a Ministerului Finanțelor în perioada de paisprezece ani și în ultimii șase ani ai PPP-I; pentru Ministerul Sănătății, această cifră este de aproximativ 37. 0 % pentru ambele perioade. Patronajul în materie de ocupare a forței de muncă a crescut în timpul mandatului APNU+AFC, la 53,8 % în cadrul Ministerului Finanțelor și la 41,8 % în cadrul Ministerului Sănătății. Patronajul ocupării forței de muncă la aceste două mari agenții a fost mai scăzut în timpul PPP-I decât în cei șase ani ai guvernului APNU+AFC. "Angajarea clientelară" este considerabil mai scăzută cu PPP-II decât în toate regimurile anterioare. Abaterea strategică se explică prin creșterea a trei categorii separate de lucrători slab și necalificați, care reprezintă 48. 5 % și 57. 7 % din forța de muncă a Ministerului Finanțelor și, respectiv, a Ministerului Sănătății. Aceste cifre sunt cu mai mult de 10 puncte procentuale mai mari decât cele ale tuturor administrațiilor anterioare.
De fapt, PPP distribuie clientelismul de la angajarea în afara cadrului legislativ al serviciului public la angajarea în cadrul acestuia. PPP nu numai că a "legalizat" patronajul, dar l-a și sporit semnificativ.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)