Domițian

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Domitian” de Simon Turney a primit o majoritate covârșitoare de recenzii pozitive pentru stilul său captivant de scriere, acuratețea istorică și perspectiva unică asupra împăratului Domitian. Cititorii apreciază modul în care romanul aduce la viață figuri istorice cu profunzime și umanitate, contrar portretelor lor adesea negative din alte lucrări. Mulți recenzenți subliniază narațiunea bogată, acțiunea și capacitatea autorului de a echilibra istoria faptică cu o poveste captivantă.

⬤ Stilul de scriere captivant și imersiv, care o face greu de pus jos.
⬤ Acuratețe istorică și un portret bine documentat al Imperiului Roman.
⬤ Oferă o perspectivă simpatică asupra lui Domițian, dezvăluindu-i punctele forte și complexitatea caracterului său.
⬤ Narațiune bogată în detalii, cu acțiune și intrigă.
⬤ Dezvoltarea puternică a personajelor, în special prin ochii lui Nerva, prietenul și succesorul lui Domițian.
⬤ Se adresează iubitorilor de ficțiune istorică prin îmbinarea dramei cu istoria factuală.

⬤ Unii cititori remarcă faptul că nu este o istorie adevărată, sugerând că un amestec de realitate și ficțiune ar putea să nu-i satisfacă pe puriști.
⬤ O cerere pentru o traducere în latină indică faptul că unii doresc accesibilitate sau autenticitate suplimentară.
⬤ Unii ar putea considera că accentul pus pe intriga politică și temele mai întunecate este mai puțin atrăgător în comparație cu poveștile de aventuri simple.

(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Domitian

Conținutul cărții:

Roma, anul 52 d.Hr. Dinastia Julio-Claudiană este în agonie.

În următorii douăzeci de ani, haosul se instalează pe măsură ce Claudius și Nero sunt uciși. Întregul imperiu se zguduie de conspirații, rebeliuni și războaie civile. Din cenușă și discordie, apare o nouă familie imperială, Flavienii.

Vespasian este încoronat împărat, iar fiii săi, Titus și Domițian, urmează în linie dreaptă. Domițian, încă un adolescent, a cunoscut doar frica, moartea și trădarea de când trăiește.

Bănuind că senatul este un teren propice pentru trădare și protejându-și cu înverșunare membrii familiei care i-au supraviețuit, se folosește de o rețea de spioni pentru a fi cu un pas înaintea oricărui conspirator potențial. Atunci când Titus se îmbolnăvește grav în mod neașteptat, tronul îl cheamă pe Domițian, lucru pe care acesta nu și l-a dorit sau pentru care nu s-a pregătit niciodată.

Ca în toate momentele sale cele mai negre, tutorele din copilărie al lui Domițian, Nerva, este omul la care apelează cu temerile și secretele sale....