Domnul Dumnezeul zeilor: Divinitate și divinizare în iudaismul timpuriu

Titlul original:

The Lord God of Gods: Divinity and Deification in Early Judaism

Conținutul cărții:

Cercetarea acestei cărți despre experiențele evreiești timpurii cu privire la Dumnezeu începe cu îndemnuri de a renunța la orice abordări categorice și definitorii ale literaturii iudaismului timpuriu și la câteva preconcepții durabile despre misticismul și teologia sa (în special relegarea misticismului său la anumite texte și teme și modelarea teologiei sale în imaginea monoteismelor evreiești și creștine medievale și post-medievale).

Odată cu această renunțare, limbajul simbolic al textelor iudaice timpurii dă contururi mai clare unei teologii preformale, o teologie în care Dumnezeu și divinitatea sunt mai degrabă subiecte de experiență și recunoaștere decât de propoziții. Această claritate conduce investigația la concluzia că iudaismul timpuriu este profund mistic și experimentează o teologie care nu este nici politeistă, nici monoteistă, ci deificativă: există o singură autocunoaștere divină, divinitatea lui "Dumnezeu", dar acesta își împarte autocunoașterea cu "zeii", în grade diferite și întotdeauna la discreția sa.

Cu câteva diferențieri importante, care sunt de asemenea introduse aici, această teologie stă la baza aproape întregului iudaism timpuriu - Biblia, textele post-biblice și chiar literatura rabinică clasică. Cea mai mare evoluție de-a lungul timpului este doar faptul că granițele dintre Dumnezeu și zei devin în același timp mai clare și mai puțin rigide.