Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Don't Call Me Princess” este o colecție de eseuri pătrunzătoare scrise de Peggy Orenstein care explorează diverse subiecte legate de feminitate, experiențe personale și probleme societale. Mulți recenzenți au găsit scrierea captivantă și lămuritoare, subliniind capacitatea autoarei de a aborda subiecte complexe cu empatie și detalii.
Avantaje:⬤ Scrieri pătrunzătoare și incisive pe teme semnificative legate de femei.
⬤ Colecție captivantă de eseuri care sunt ușor de digerat, ceea ce o face potrivită pentru cititorii cu diferite perioade de atenție.
⬤ Oferă o gamă largă de perspective asupra problemelor personale și societale, oferind atât valoare educațională, cât și emoțională.
⬤ Actualizările eseurilor reflectă schimbările din societate și din viața autorului, creând un context mai bogat.
Dezavantaje:⬤ Unele eseuri pot părea învechite, reflectând mai degrabă problemele din trecut decât pe cele actuale.
⬤ Deși tratează pe larg experiențele femeilor, accentul ar putea fi mai puțin atrăgător pentru cititorii care caută teme mai ample.
⬤ Caracterul de compilație înseamnă că îi poate lipsi fluxul narativ găsit într-o carte complet coerentă.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Don't Call Me Princess: Essays on Girls, Women, Sex, and Life
Conținutul cărții:
Autoarea bestsellerului New York Times Girls & Sex și Cinderella Ate My Daughter prezintă prima sa colecție de eseuri - piese amuzante, emoționante, profund personale și cu o observație ascuțită, extrase din trei decenii de scriere, care urmăresc progresul (sau lipsa acestuia) al fetelor și femeilor în ceea ce Orenstein a numit odată o "lume pe jumătate schimbată".
Numită una dintre cele "40 de femei care au schimbat afacerile media în ultimii 40 de ani" de către Columbia Journalism Review, Peggy Orenstein este una dintre cele mai proeminente, neînduplecate voci feministe ale timpului nostru. Scrierile ei au deschis drumuri și au rupt tăceri pe teme atât de variate precum avortul spontan, maternitatea, cancerul la sân, cultura prințeselor și importanța plăcerii sexuale a fetelor. Amestecul său unic de reportaje de investigație, revelații personale și umor neașteptat a făcut din cărțile sale clasice bestselleruri.
În Don't Call Me Princess, cele mai rezonante și importante eseuri ale lui Orenstein sunt disponibile pentru prima dată în formă colecționată, actualizate atât cu o introducere originală, cât și cu reflecții personale asupra fiecărei piese. Părerile sale despre justiția reproductivă, industria infertilității, tensiunile dintre mamele care lucrează și cele care stau acasă, frica de panglica roz și complicațiile culturii fetelor nu sunt doar atemporale - ele au devenit, la fel ca The Handmaid's Tale a lui Margaret Atwood, mai urgente în climatul nostru politic contemporan.
Nu-mi spune prințesă oferă o evaluare crucială a situației în care ne aflăm astăzi ca femei - în viața profesională, sexuală, ca mame, ca partenere - luminând atât cât de departe am ajuns, cât și cât de departe mai avem de mers.
-- Kirkus
