Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea de memorii a lui Kristin Hersh, „Don't Suck, Don't Die”, oferă un portret intim al prieteniei sale cu Vic Chesnutt, dezvăluind luptele lor artistice comune și demonii personali. Cartea împletește perspective profunde asupra vieții și carierei lui Chesnutt cu reflecții asupra propriei călătorii a lui Hersh, ceea ce o face o lectură captivantă pentru fanii ambilor muzicieni.
Avantaje:Cartea oferă un studiu de caracter viu și nuanțat al lui Vic Chesnutt, punând în evidență percepția ascuțită și profunzimea emoțională a lui Hersh. Mulți cititori au apreciat stilul său unic de scriere și abordarea personală, care surprinde esența prieteniei și a măiestriei artistice. Narațiunea este descrisă ca fiind deopotrivă captivantă și sinceră, oferind un puternic impact emoțional și adâncind aprecierea cititorului pentru muzica lui Chesnutt.
Dezavantaje:Unii cititori au considerat stilul de scriere dificil de urmărit inițial, în special abordarea sa de tip „flux de conștiință”. Câteva critici au remarcat faptul că cartea ar putea să nu fie pe placul celor care nu sunt familiarizați cu muzica lui Chesnutt și că narațiunea poate părea uneori fracturată. În plus, există comentarii cu privire la lipsa ocazională de polish sau coerență a scrierii, ceea ce ar putea frustra unii cititori.
(pe baza a 25 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
„Prieten, dobitoc, înger, mutant”, cantautorul Vic Chesnutt „a venit și ne-a făcut să părem niște oameni scârboși și rupți... Nu știu, mai mișto, cred.
” Un tetraplegic care putea cânta doar acorduri simple la chitară, Chesnutt a înregistrat șaptesprezece albume aclamate de critici înainte de a muri în 2009, inclusiv About to Choke, North Star Deserter și At the Cut. În 2006, NPR l-a plasat în topul primilor cinci dintre cei mai buni zece compozitori în viață, alături de Bob Dylan, Tom Waits, Paul McCartney și Bruce Springsteen. Cântecele lui Chesnutt au fost, de asemenea, preluate de numeroși artiști importanți, printre care Madonna, Smashing Pumpkins, R.
E. M., Sparklehorse, Fugazi și Neutral Milk Hotel.
Kristin Hersh a fost în turneu cu Chesnutt timp de aproape un deceniu și au devenit prieteni apropiați, legându-se de dragostea pentru compoziție și de luptele reciproce cu sănătatea mintală. În Don't Suck, Don't Die, ea descrie multe momente aparent mărunte pe care le-au împărtășit, conversațiile lor libere și moartea tragică a lui Chnuttchesh. Mai mult memorialistică decât biografică, cartea lui Hersh sondează sursele durerii și creativității lui Chesnutt mai profund decât ar putea-o face vreodată orice relatare convențională a vieții și înregistrărilor sale.
Chesnutt a fost dificil de înțeles și, adesea, dificil de însoțit, dar, așa cum îl dezvăluie Hersh, a fost, de asemenea, foarte amuzant și dureros de perspicace. Aceste memorii intime sunt o lectură esențială pentru oricine este interesat de muzică sau de artist.
