Douglas Haig și Primul Război Mondial

Recenzii ale cititorilor

Recenzile la cartea lui Harris despre Douglas Haig oferă o perspectivă mixtă asupra eficienței acesteia ca analiză istorică. Deși autorul oferă un portret detaliat și critic al rolului lui Haig în Primul Război Mondial, unii cititori consideră narațiunea aridă și oarecum inaccesibilă. În plus, criticile asupra cărții semnalează lipsa perspectivelor din surse franceze și germane, iar opiniile autorului despre Haig pot părea uneori părtinitoare.

⬤ Oferă o analiză detaliată și echilibrată a punctelor forte și slabe ale lui Douglas Haig.
⬤ Recunoaște natura complexă a lui Haig, inclusiv contribuțiile și eșecurile sale.
⬤ Oferă critici pătrunzătoare ale proceselor decizionale și ale stilului de comandă ale lui Haig.
⬤ Bine documentat, cu descrieri clare ale operațiunilor militare susținute de hărți și fotografii.
⬤ Recunoscută pentru calitatea sa cu un premiu al Society for Military History Book Award.

⬤ Narațiunea este descrisă ca fiind seacă și greu de citit, în special pentru publicul neacademic.
⬤ Lipsă de încorporare a perspectivelor franceze și germane, ceea ce unii recenzenți au considerat că a slăbit analiza.
⬤ Unii cititori percep o părtinire în critica lui Harris la adresa lui Haig, în special în ceea ce privește aspectele politice.
⬤ Accentul pus pe comanda militară a lui Haig, fără o biografie cuprinzătoare, ridică semne de întrebare cu privire la obiectivitatea evaluării.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Douglas Haig and the First World War

Conținutul cărții:

Din decembrie 1915 până la armistițiul din noiembrie 1918, Sir Douglas Haig a fost comandantul suprem al celei mai mari armate pe care țara sa a trimis-o vreodată pe câmpul de luptă. A fost descris atât ca un incompetent „măcelar și ratat”, cât și ca un clarvăzător și imperturbabil „arhitect al victoriei”.

Cu toate acestea, în această relatare magistrală, J. P. Harris demontează aceste stereotipuri.

Profesionist militar dedicat, Haig a avut totuși dificultăți în a se adapta la condițiile fără precedent de pe Frontul de Vest. Capacitatea sa de a „citi” bătăliile și situațiile strategice mai largi s-a dovedit adesea slabă și el poartă o mare responsabilitate pentru pierderile britanice din 1915-17, care au fost excesive în raport cu rezultatele obținute.

Până la sfârșitul anului 1917, credința sa în victoria finală a fost atât de zdruncinată încât a pledat pentru o pace de compromis. Cu toate acestea, după ce a supraviețuit ofensivelor germane din primăvara anului 1918, el a jucat un rol esențial în campania care a distrus în cele din urmă armata germană.