Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Down Girl” a lui Kate Manne oferă o analiză pătrunzătoare a misoginiei, susținând că aceasta funcționează ca un mecanism de poliție în cadrul unei societăți patriarhale, mai degrabă decât ca o simplă ură individuală. Cartea este oportună, bine argumentată și oferă un nou cadru pentru înțelegerea misoginiei și a efectelor acesteia asupra vieții femeilor. Deși conține idei profunde și este extrem de relevantă pentru discuțiile contemporane, unii cititori consideră limbajul academic dens și nu pe deplin accesibil.
Avantaje:Cartea este oportună și foarte ușor de citit, oferind o analiză serioasă și provocatoare a misoginiei. Mulți recenzenți laudă capacitatea lui Manne de a articula idei complexe într-un mod care rezonează cu experiențele lor personale. Distincțiile făcute între sexism și misoginism sunt deosebit de apreciate, iar cartea este descrisă ca fiind atât satisfăcătoare din punct de vedere intelectual, cât și validatoare. Este bine documentată și prezintă noi perspective care nu au fost explorate anterior.
Dezavantaje:Unii recenzenți consideră că stilul de scriere este prea academic, cu propoziții complexe și jargon care o fac o lectură dificilă pentru cei care caută o abordare mai informală și directă. Densitatea notelor de subsol și tonul academic pot diminua experiența de lectură, făcând-o să se simtă uneori ca o muncă grea. Câțiva cititori își exprimă dorința ca autorul să simplifice proza pentru un public mai larg.
(pe baza a 147 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Down Girl: The Logic of Misogyny
Conținutul cărții:
Misoginismul este un subiect fierbinte, însă este adesea înțeles greșit. Ce este misoginismul, mai exact? Cine merită să fie numit misogin? Cum contrastează misoginismul cu sexismul și de ce are tendința de a persista - sau de a crește - chiar și atunci când rolurile sexiste de gen sunt în scădere? Această carte este o explorare a misoginismului în viața publică și politică de către filosoful moral și scriitorul Kate Manne.
Ea susține că misoginismul nu ar trebui înțeles în primul rând în termeni de ură sau ostilitate pe care unii bărbați o simt față de toate sau majoritatea femeilor. Mai degrabă, este vorba în primul rând despre controlul, poliția, pedepsirea și exilarea femeilor "rele" care contestă dominația masculină. Și este compatibilă cu recompensarea "celor bune" și cu selectarea altor femei care să servească drept avertisment pentru cele care nu sunt în regulă.
De asemenea, este obișnuit ca femeile să servească drept țapi ispășitori, să fie arse ca vrăjitoare și tratate ca paria. Manne examinează evenimente recente și actuale, cum ar fi crimele din Isla Vista comise de Elliot Rodger, cazul violatorului în serie condamnat Daniel Holtzclaw, care a prădat femei afro-americane în calitate de ofițer de poliție în Oklahoma City, diatriba lui Rush Limbaugh împotriva Sandrei Fluke și "discursul misogin" al Juliei Gillard, pe atunci prim-ministru al Australiei, care a devenit viral pe YouTube.
Cartea arată cum aceste evenimente, printre altele, au pregătit terenul pentru alegerile prezidențiale americane din 2016. Nu numai că misoginismul la adresa lui Hillary Clinton a fost previzibil atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, Manne susține că era previzibil faptul că mulți oameni ar fi fost pregătiți să ierte și să uite în ceea ce privește trecutul lui Donald Trump de agresiuni și hărțuiri sexuale.
Pentru că aceasta, susține Manne, este partea subterană a misoginismului, adesea neglijată și la fel de pernicioasă: exonerarea sau manifestarea unei "simpatii pentru el" față de bărbații relativ privilegiați care domină, amenință și reduc la tăcere femeile.
