Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea este descrisă ca o explorare ambițioasă și satisfăcătoare a relației dintre psihologia umană, spiritualitate și harul divin. Jean Borella pledează pentru o distincție clară între iubirea naturală și cea supranaturală și subliniază importanța înțelegerii carității în contextul adevăratei semnificații spirituale. Perspectivele sale asupra teologiei creștine și a Trinității sunt remarcate ca fiind deosebit de puternice. Cu toate acestea, unele pasaje sunt considerate obscure sau dense, ceea ce ar putea scădea din lizibilitatea generală.
Avantaje:⬤ Perspective ambițioase și profunde asupra relației dintre natura umană și harul divin.
⬤ Expunere clară și precisă a misterului Trinității.
⬤ Oferă reflecții semnificative asupra carității, spiritualității și societății creștine contemporane.
⬤ Conține multe pasaje citabile care inspiră gândirea și reflecția.
⬤ Menit să ajute la înțelegerea individuală și societală a iubirii într-un context teologic.
Dezavantaje:⬤ Unele secțiuni pot fi obscure sau dense, ceea ce le face dificil de înțeles.
⬤ Complexitatea cărții îi poate descuraja pe cititorii ocazionali sau pe cei nefamiliarizați cu limbajul filosofic.
⬤ Anumite argumente pot părea neconvingătoare pentru unii cititori.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Love and Truth: The Christian Path of Charity
Conținutul cărții:
Dragoste și adevăr (Amour et V rit, 2011), de Jean Borella, este a doua ediție revizuită și reformulată a unei cărți publicate pentru prima dată în Franța în 1979 sub titlul La charit profan e (Profanarea carității). Ideea inițială a acestei cărți a pornit de la nedumerirea și consternarea autorului de a vedea, imediat după Conciliul Vatican II, teologi și alți membri ai Bisericii punând sub semnul întrebării sau respingând unele dintre dogmele fundamentale ale credinței creștine, totul în numele iubirii pentru umanitate În acel moment, desigur, ideologia umanitară făcuse deja incursiuni îngrijorătoare, extinzându-și de două secole și mai mult influența implacabilă asupra minților (deși uneori în mod justificat).
Dar atunci când a incitat atât clerul, cât și laicii să se rupă de credința Crezului însuși, acest lucru a fost dincolo de suportabilitate. Jean Borella arată cum în centrul acestei "furii" de iubire care anima atunci (și încă și acum) o Biserică aflată în plină revoluție, a mocnit o iluzie - de fapt, o pervertire - a carității în esența ei cea mai profundă. Dar nu numai atât: el arată, de asemenea, că a renunța la custodia adevărului în grija unei științe materialiste ar însemna să ignori limitele și erorile acestei științe și, mai ales, să devii insensibil la splendorile doctrinare ale celei mai înalte științe teologice și metafizice.
De aici necesitatea, atunci când este vorba de lumea creată și de ființele umane, de a prezenta un concept - nou în formă, dacă nu și în profunzimea sa - care să ofere creștinilor credincioși un teren fertil pentru a pune din nou rădăcini. O întreprindere vastă, da, dar care l-a condus pe Borella la discernerea rătăcirilor omului modern și la căutarea sa de a redescoperi sub această perversiune Lumina unică care strălucește în întuneric și care reprezintă sensul autentic al carității creștine.
Hristos a spus: doar cunoașterea Adevărului ne va face liberi... și liberi să iubim.
