Drepturile omului și primăvara arabă: The Cases of Tunisia and Egypt (St. James's Studies in World Affairs)

Titlul original:

Human Rights and the Arab Spring: The Cases of Tunisia and Egypt (St. James's Studies in World Affairs)

Conținutul cărții:

În 2015, la patru ani de la debutul Primăverii arabe, perspectivele unei narațiuni unificatoare privind reforma politică în lumea arabă se diminuau simțitor.

Oportunitatea fără precedent pentru un atelier regional de reformă și construcție statală se blocase, mișcările islamiste fiind mai preocupate de chestiuni de identitate și etică religioasă, iar vechile gărzi ale instituțiilor "statului profund" (în principal personal militar sau religios) contracarând revoluțiile, mai degrabă decât fiind preocupate de constituționalism. În general, atât guvernele nou-venite, cât și guvernele care se agață de un singur fir, încercând să lupte împotriva valurilor de schimbare, au ajuns să se bazeze pe puterea poliției pentru a reduce protestele, ridicând astfel întrebări cruciale, fie ele "orientaliste" sau altfel intenționat regresive: Au dovedit evenimentele post-revoluționare că Orientul Mijlociu este incompatibil cu democrația și standardele internaționale privind drepturile omului? Înrădăcinarea unor astfel de concepte în Orientul Mijlociu ar fi condamnată la eșec? Cartea va examina aceste întrebări așa cum s-au desfășurat ele în timpul Primăverii Arabe, care a izbucnit în ianuarie 2011, mai întâi în Tunisia și apoi în alte șase țări arabe, inclusiv în cea mai populată, Egiptul.

Drepturile omului și primăvara arabă va evidenția, analiza și contrasta, din perspectiva "legislației privind drepturile omului", situația din Tunisia - modelul de succes al primăverii arabe - înainte și după "Revoluția iasomiei", precum și din Egipt, cel mai notabil eșec al primăverii arabe - înainte de revoluția din 2011 și după "contrarevoluția" ulterioară, care a fost condusă de puterea militară. Scopul final al cărții este de a pleda pentru o Magna Carta arabă contemporană, un document juridic durabil care să poată fi folosit pentru a-i trage la răspundere pe cei aflați la putere (fie că este vorba de monarhi sau de "președinții monarhice" dinastice), pentru a construi o bază juridică pentru democratizarea, liberalizarea și, eventual, secularizarea regiunii sau, cel puțin, pentru o mai mare respectare a legilor și standardelor internaționale privind drepturile omului.