Du Dsir ou de la facult apptitive

Conținutul cărții:

Dorința (appetitio) este determinarea spontană a forței unui subiect prin reprezentarea a ceva viitor, ca efect posibil al acestei forțe. Dorința sensibilă obișnuită este numită înclinație.

Dorința fără aplicarea forței pentru producerea obiectului este dorința. Dorința poate avea ca obiect lucruri pe care subiectul se simte personal incapabil să le obțină, și atunci ea este zadarnică (inactivă). Dorința sterilă de a putea anticipa timpul care separă dorința de posesie este nerăbdarea.

Dorința care este indefinită în raport cu obiectul și care nu face decât să-l determine pe subiect să părăsească starea sa prezumată, fără să știe ce să ia, poate fi numită dorință capri-cioasă (pe care nimic nu o satisface). O înclinație care poate fi disciplinată puțin sau deloc de rațiunea subiectului este pasiunea.

Sentimentul unei plăceri sau dureri actuale, care nu permite reflecția (reprezentarea rațională a faptului dacă trebuie să cedăm sau să rezistăm), este emoția. Este întotdeauna o boală a sufletului să fii supus emoțiilor și pasiunilor, deoarece în ambele cazuri rațiunea nu are nicio putere.

Dar există o diferență esențială de calitate între aceste două stări ale sufletului, atât în modul în care apar, cât și în modul în care sunt vindecate...