Dub: Peisaje sonore și cântece sfărâmate în reggae-ul jamaican

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Dub: Soundscapes and Shattered Songs in Jamaican Reggae” de Michael E. Veal este o explorare academică a muzicii dub, a istoriei sale, a semnificației culturale și a influenței asupra genurilor moderne. Deși oferă o cercetare aprofundată și o analiză minuțioasă, stilul de scriere a fost criticat pentru că este prea sec și academic, ceea ce poate diminua plăcerea cititorilor ocazionali.

⬤ Expunere cuprinzătoare și bine documentată a istoriei și influenței muzicii dub.
⬤ Analiza detaliată a tehnicilor de înregistrare și a contribuțiilor producătorilor cheie.
⬤ Oferă un fundal contextual bogat, integrând aspecte de importanță socială, politică și culturală.
⬤ Conținut captivant pentru cititorii serioși și producătorii muzicali care caută informații aprofundate.
⬤ O perspectivă unică asupra conexiunilor dintre muzica dub și alte genuri muzicale.

⬤ Stil de scriere considerat prea academic și sec, lipsit de vibrație și umor.
⬤ Poate fi inaccesibilă cititorilor profani, necesitând cunoștințe de muzicologie.
⬤ Unii cititori consideră că cartea ar putea beneficia de o narațiune mai captivantă și de mai puțin jargon tehnic.
⬤ Absența materialului audio de însoțire limitează experiența de înțelegere a muzicii discutate.

(pe baza a 20 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Dub: Soundscapes and Shattered Songs in Jamaican Reggae

Conținutul cărții:

Prima poveste din interior a acestui stil reggae jamaican

Câștigător al premiului ARSC pentru cea mai bună cercetare (istorie) în domeniul muzicii populare, etnice sau mondiale (2008)

Când inginerii de înregistrări jamaicani Osbourne „King Tubby” Ruddock, Errol Thompson și Lee „Scratch” Perry au început să creeze muzică „dub” la începutul anilor 1970, ei au inițiat o revoluție muzicală care continuă să aibă o influență mondială. Dub-ul este un subgen al reggae-ului jamaican care a înflorit în timpul „epocii de aur” a reggae-ului de la sfârșitul anilor 1960 până la începutul anilor 1980. Dub-ul presupune remixarea înregistrărilor existente - improvizarea electronică a efectelor sonore și modificarea pieselor vocale - pentru a-și crea un sunet unic. La fel cum hip-hop-ul a transformat platanele fonografului în instrumente muzicale, dub-ul a transformat tehnologiile de mixare și procesare a sunetului din studioul de înregistrare în instrumente de compoziție și improvizație în timp real. Pe lângă cronica dezvoltării dub-ului și prima analiză aprofundată a muzicii în sine, autorul Michael Veal examinează semnificația socială a dub-ului în cultura jamaicană. El explorează în continuare „revoluția dub” care a depășit granițele muzicale și culturale timp de peste treizeci de ani, influențând o mare varietate de genuri muzicale din întreaga lume.