Dumnezeu, aproapele, imperiul: Excesul de fidelitate divină și porunca binelui comun

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Walter Brueggemann oferă o interpretare convingătoare a Vechiului Testament, care îi provoacă pe cititorii contemporani să reflecteze asupra justiției sociale și a grijii față de grupurile marginalizate, în timp ce se confruntă și cu critici pentru opiniile sale teologice neconvenționale.

Cartea oferă o lectură atentă și captivantă a textelor biblice, prezentând o viziune alternativă a comunității și a responsabilității sociale. Este deosebit de valoroasă pentru cei care doresc să reorienteze normele societale către grija pentru ceilalți. Mulți cititori apreciază capacitatea lui Brueggemann de a-i provoca și de a promova un angajament mai profund față de scripturi.

Unii cititori consideră că interpretările teologice sunt controversate, în special opiniile lui Brueggemann despre Dumnezeu și Scripturi ca fiind supuse reinterpretării. Această abordare ar putea să nu rezoneze cu cei care au opinii tradiționale cu privire la infailibilitatea lui Dumnezeu și a scripturilor. În plus, limbajul și conceptele pot fi dificile pentru publicul care nu are o pregătire teologică.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

God, Neighbor, Empire: The Excess of Divine Fidelity and the Command of Common Good

Conținutul cărții:

Justiția, mila și binele public își găsesc sensul în relație - o relație dependentă de fidelitate, dar deschisă la nesfârșit trădărilor infidelității. Acest paradox definește povestea lui Dumnezeu și a Israelului în Vechiul Testament. Cu toate acestea, arcul acestei povești merge mereu înainte, iar traiectoria sa conferă sens relațiilor și comunităților umane din prezent. Vechiul Testament încă vorbește.

Israelul, în Vechiul Testament, depune mărturie despre un Dumnezeu care inițiază și apoi susține relațiile de legământ. Dumnezeu, în milă, face acest lucru făcând promisiuni pentru o bunăstare justă și stabilind condiții pentru ascultarea partenerului de legământ. Natura relației în sine depinde în mod decisiv de comportamentul, practica și politica partenerului de legământ, însă este radical înrădăcinată în caracterul și acțiunea lui Dumnezeu - Cel care face promisiuni, inițiază legământul și susține relația.

Această relație reflexivă, asimetrică, menținută vie în texte și în tradiție, stimulează acum imaginația contemporană. Justiția devine modelată de practica vecinătății, mila depășește calculul omniprezent al unui quid pro quo, iar legea devine o normare dinamică a comunității. Bunăstarea vecinătății, inspirată de textele biblice, face posibilă - și chiar insistă asupra - unei alternative la ideologia individualismului care guvernează practicile și politicile societății noastre. Acest tip de viață comunitară ne întoarce la arcul darurilor lui Dumnezeu - mila, dreptatea și legea. Legământul lui Dumnezeu în mărturia credinței biblice vorbește acum și cere comunității care îl interpretează să reziste individualismului, să depășească comoditizarea și să contracareze dominația imperiului printr-o viață de iubire radicală a aproapelui.

--Matthew Brake "Reading Religion".