Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Dumnezeu după metafizică” a Părintelui Panteleimon Manoussakis este foarte apreciată pentru explorarea sa inovatoare și pătrunzătoare a intersecțiilor dintre filosofia religioasă clasică și cea contemporană. Cartea prezintă o gamă complexă de idei filosofice și teologice, ceea ce o face o lectură bogată, dar provocatoare. Cititorii îi apreciază profunzimea, impulsul narativ și îmbinarea diverselor perspective filosofice, deși poate fi dificilă pentru cei care nu sunt familiarizați cu anumite concepte sau surse.
Avantaje:⬤ Lucrare excelentă și inovatoare care îmbină filosofia religiei clasice și contemporane.
⬤ Discuții captivante care implică gânditori influenți precum Wittgenstein, Marion și Levinas.
⬤ Oferă o abordare fenomenologică bogată pentru înțelegerea lui Dumnezeu și a persoanei.
⬤ Oferă perspective convingătoare din punct de vedere intelectual care încurajează cititorii să își reexamineze propria înțelegere a sensurilor, a sinelui și a spiritualității.
⬤ Stil de scriere elegant, comparat cu un concert simfonic.
Dezavantaje:⬤ Nu este o lectură ușoară pentru cei care nu sunt familiarizați cu sursele filosofice citate.
⬤ Domeniul larg de aplicare al proiectului poate părea uneori intimidant sau copleșitor.
⬤ Unii cititori pot considera că anumite argumente par ezoterice sau abrupte.
⬤ Scepticism cu privire la autoritatea autorului pe anumite subiecte, cum ar fi „sărutul”.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
God After Metaphysics: A Theological Aesthetic
Conținutul cărții:
În timp ce filosofia crede că este imposibil să ai o experiență a lui Dumnezeu fără simțuri, teologia susține că o astfel de experiență este posibilă, deși potențial idolatră.
În această carte captivantă și creativă, John Panteleimon Manoussakis pune capăt impasului propunând o estetică care să permită o experiență senzorială a lui Dumnezeu care nu este subordonată categoriilor sau conceptelor impuse. Manoussakis se bazează pe tradițiile teologice ale Bisericii Răsăritene, inclusiv pe resursele patristice și liturgice, pentru a construi o estetică teologică bazată pe privirea inversată a icoanelor, pe limbajul augmentat al imnurilor și pe reciprocitatea atingerii.
Manoussakis explorează modul în care o interpretare relațională a ființei dezvoltă o viziune mai completă și mai semnificativă a fenomenologiei experienței religioase dincolo de metafizică și onto-teologie.
