Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „God in the Machine” de Liel Leibovitz prezintă o explorare a intersecției dintre jocurile video și spiritualitate, susținând că jocurile pot îndeplini un rol spiritual în viața modernă. În timp ce unii cititori apreciază intuițiile profunde și abordarea academică, alții critică logica și conexiunile făcute între jocuri și temele religioase.
Avantaje:Mulți cititori au găsit scrierea captivantă și provocatoare, subliniind cercetarea profundă a cărții cu privire la valoarea morală și spirituală a jocurilor video. Cartea este bine primită pentru explorarea unor idei complexe și pentru capacitatea sa de a pune în discuție viziunile convenționale asupra jocurilor. Cartea este recomandată celor interesați de dimensiunile filosofice și etice ale jocurilor video.
Dezavantaje:Criticii au evidențiat inconsecvențe și conexiuni neclare în argumentele autorului, sugerând că unele idei s-au simțit forțate sau nepotrivite. Secțiuni specifice, în special cele axate pe experiențele personale de joc ale autorului, au fost descrise ca fiind plictisitoare. În plus, unii cititori au considerat tonul academic provocator și logica din spatele unor comparații lipsite de claritate.
(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
God in the Machine: Video Games as Spiritual Pursuit
Conținutul cărții:
Ce ar spune Heidegger despre Halo, franciza populară de jocuri video, dacă ar trăi astăzi? Ce ar crede Augustin despre Assassin's Creed? Ce ne-ar putea învăța Maimonide despre eroul eponim al Nintendo, Mario? În timp ce unii critici ar putea respinge cu desăvârșire astfel de întrebări, protestând că acești mari gânditori nu s-ar preocupa niciodată de un mediu atât de crud și lipsit de minte precum jocurile video, este important să recunoaștem că astfel de jocuri devin mediul definitoriu al timpului nostru. Petrecem mai mult timp și mai mulți bani pe jocuri video decât pe cărți, televiziune sau filme și orice gânditor serios de vârsta noastră ar trebui să fie preocupat de aceste jocuri, de ceea ce spun ele despre noi și de ceea ce învățăm din ele.
Cu toate acestea, jocurile video rămân relativ neexplorate atât de cercetători, cât și de experți. Puțini au avansat dincolo de încercările învechite și zadarnice de a lega jocul de comportamentul violent. Având în vedere că acest zvon a fost dezmințit în mod complet și repetat, este timpul să aprofundăm. Așa cum Muzeul de Artă Modernă din Manhattan a achiziționat recent paisprezece jocuri ca parte a colecției sale permanente, la fel și noi trebuie să încercăm să adăugăm o analiză serioasă a lumilor virtuale la panteonul cercetării filosofice.
În cartea God in the Machine, autorul Liel Leibovitz face un tur fascinant al peisajului virtual emergent și al numeroaselor sale priveliști orbitoare din care ni se oferă noi puncte de vedere asupra unor vechi întrebări teologice și filosofice. Liberul arbitru vs. determinism, importanța ritualului, transcendența prin măiestrie, noțiuni despre sine, dreptate și păcat, viață, moarte și înviere, toate intră în joc în jocurile video pe care unii critici le cataloghează atât de repede drept pierderi de timp care abrutizează mintea. Dacă ne uităm cu atenție la modul în care sunt concepute aceste jocuri, la logica lor inerentă și la efectele lor cognitive asupra jucătorilor, devine clar că jocul creează o stare de conștiență mult diferită de cea în care ne uităm la televizor sau citim o carte. Într-adevăr, jocul este un proces mult mai dinamic care apelează la diferite facultăți ale minții și ale corpului pentru a evoca senzații care ar putea fi asociate mai degrabă cu experiența religioasă. A te lăsa purtat de un joc captivant poate fi o activitate profund spirituală. Nu este vorba de a gândi, ci mai degrabă de a fi, o logică care i-a susținut pe strămoșii noștri timp de milenii în timp ce căutau răspunsuri în cer.
Pe măsură ce din ce în ce mai mulți dintre noi se uită "spre ecran", este esențial să investigăm aceste jocuri pentru potențialul lor vast ca instrumente fine de formare morală. Oricine caută o introducere concisă și bine argumentată la acest subiect ar face bine să înceapă cu God in the Machine. Prin iluminarea atât a stadiului în care se află acum povestirile din jocurile video, cât și a situațiilor în care acestea se lovesc de anumite limitări inerente, Liebovitz sugerează în mod intrigant modul în care domeniul și, la rândul său, experiențele noastre ar putea continua să evolueze și să progreseze în anii următori.
