Dumnezeul fantomă: Ce dezvăluie neuroștiința despre compulsia de a crede

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează intersecția dintre neuroștiință și teologie, examinând în special de ce oamenii se simt obligați să creadă în zei. Deși oferă perspective științifice asupra bazei neurologice a credinței, unii cititori observă o prejudecată împotriva credinței religioase și un stil de scriere plictisitor. În general, opiniile sunt împărțite, unii lăudându-i natura provocatoare, iar alții criticându-i prezentarea și ipotezele.

⬤ Explorare captivantă a neuroștiinței din spatele credinței
⬤ argumente provocatoare și fundamentate științific
⬤ oferă o perspectivă asupra obligației de a crede
⬤ prezentare fascinantă a rolului creierului în experiențele mistice.

⬤ Percepută părtinire împotriva credinței religioase
⬤ stil de scriere plictisitor și prea academic
⬤ unii cititori consideră că autorul dă dovadă de aroganță
⬤ alții consideră că argumentele sunt repetitive și lipsite de originalitate.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Phantom God: What Neuroscience Reveals about the Compulsion to Believe

Conținutul cărții:

Are neuroștiința ceva de spus despre credința religioasă sau despre existența lui Dumnezeu? Unii au încercat să răspundă la această întrebare, dar, făcând acest lucru, majoritatea s-au îndepărtat de metoda științifică. În cartea The Phantom God, biologul computațional și neurologul John C.

Wathey, Ph. D., abordează frontal această problemă, explorând sentimentele religioase nu ca percepție directă de către creier a unui tărâm supranatural, nici ca dereglări patologice ale neuronilor, ci ca o consecință naturală a modului în care creierul nostru este conectat. Spre deosebire de alte studii neurobiologice ale religiei și spiritualității, The Phantom God tratează misticismul nu ca pe ceva exclusiv uman și posibil de origine supranaturală, ci ca pe un fenomen complet natural care are rădăcini comportamentale și evolutive ce pot fi urmărite departe în strămoșii noștri vertebrați.

Bazată pe biologia evolutivă și comportamentală, această carte extrem de originală și convingătoare îl poartă pe cititor într-o călătorie prin circuitele neuronale ale plânsului, cunoștințelor înnăscute, învățării prin întărire, legăturilor emoționale, întrupării, percepției interpersonale și sentimentului inefabil de certitudine care caracterizează credința. Wathey susține că sentimentul prezenței lui Dumnezeu este generat de circuitele neuronale înnăscute, similar cu mecanismul care obligă un copil să își strige mama.

La un adult, acest circuit poate fi activat în condiții care imită disperarea și neajutorarea extremă din copilărie, generând iluzia convingătoare a prezenței unui salvator iubitor, puternic și atotștiutor. Privită din această perspectivă, iluzia seamănă în mod remarcabil și cu una cunoscută de mult timp neurologilor: membrul fantomă al persoanei amputate, generat de așteptarea creierului pacientului că membrul lipsă ar trebui să fie încă acolo.

Incluzând o introducere în conceptele și terminologia de bază ale neuroștiinței, Dumnezeul fantomă detaliază mecanismele neuronale din spatele iluziilor și emoțiilor experienței spirituale.