După creștinism

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază contribuțiile semnificative ale lui Gianni Vattimo la gândirea postmodernă, subliniind perspectivele sale unice asupra relației dintre creștinism, secularizare și modernitate. În timp ce unii cititori apreciază perspectivele sale noi și criticile Bisericii Catolice, alții își exprimă îngrijorarea cu privire la generalizările și dihotomiile sale.

⬤ Oferă un conținut autentic nou și o interpretare unică a gândirii postmoderne.
⬤ Abordează aspecte neexplorate ale inconștientului și subliniază nuanțele emoționale ale postmodernismului.
⬤ Critică pozițiile Bisericii Catolice cu privire la problemele contemporane și pledează pentru un creștinism mai secularizat.
⬤ Se implică în teme filosofice semnificative și încurajează reevaluarea conceptelor tradiționale.

⬤ Unii recenzenți susțin că Vattimo prezintă o falsă dihotomie între gândirea puternică și cea slabă.
⬤ Generalizările sale despre metafizică pot trece cu vederea distincții importante în gândirea istorică.
⬤ Se susține că interpretarea sa ar putea reprezenta greșit relația dintre creștinism și secularizare.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

After Christianity

Conținutul cărții:

Care a fost soarta creștinismului de la faimosul anunț al lui Nietzsche privind "moartea lui Dumnezeu"? Care este posibilitatea religiei, în special a creștinismului, de a prospera în era noastră postmodernă? În această nouă carte provocatoare, Gianni Vattimo, filosof italian de marcă, politician și inițiator al Constituției europene, abordează aceste întrebări esențiale. Când Vattimo a fost întrebat de un fost profesor dacă mai crede în Dumnezeu, răspunsul său a fost: "Ei bine, eu cred că cred".

Această declarație paradoxală de credință servește drept temelie pentru o expunere strălucită asupra creștinismului în noul mileniu - o epocă caracterizată de o profundă incertitudine a opiniilor - și o relatare personală a modului în care Vattimo însuși și-a recuperat credința prin Nietzsche și Heidegger. El argumentează mai întâi că secularizarea este de fapt împlinirea mesajului creștin central și ne pregătește pentru un nou mod de creștinism. Apoi, el explică faptul că teza lui Nietzsche se referă doar la "zeul moral" și lasă loc pentru apariția unor "noi zei".

În al treilea rând, Vattimo susține că condiția postmodernă de fragmentare, antieurocentrism și postcolonialism poate fi înțeleasă în mod util în lumina tezei lui Joachim de Fiore privind "vârsta spirituală" a istoriei. În cele din urmă, Vattimo pledează pentru ideea de "gândire slabă".

Deoarece filosofia în epoca postmetafizică nu poate decât să recunoască faptul că "totul este interpretare", că "realul" este întotdeauna relativ și nu "adevărul" dur și rapid pe care îl credeam odată, gândirea contemporană trebuie să se recunoască pe sine și să își recunoască afirmațiile ca fiind "slabe", spre deosebire de afirmațiile fundaționaliste "puternice" ale trecutului metafizic. Vattimo concluzionează că acești factori fac posibil ca religia și Dumnezeu să redevină un subiect serios pentru filosofie și că filosofia ar trebui acum să se implice în mod oficial în religie.