După rău: O politică a drepturilor omului

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză profundă a dialogurilor post-Război Rece privind drepturile omului, examinând dinamica psiho-socială care afectează justiția în urma tranzițiilor politice. Ea integrează eficient psihologia socială cu contexte istorice relevante și prezintă o reevaluare convingătoare a Comisiei pentru Adevăr și Reconciliere (TRC).

⬤ Idei genial dezvoltate privind psihologia socială
⬤ analiză magistrală a dialogurilor privind drepturile omului după Războiul Rece
⬤ înțelegere nuanțată a dinamicii justiției
⬤ scriere originală și captivantă
⬤ abordare interdisciplinară
⬤ relectură pătrunzătoare a evenimentelor istorice precum TRC.

Cartea este grea și cuprinzătoare, ceea ce poate fi copleșitor pentru unii cititori.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

After Evil: A Politics of Human Rights

Conținutul cărții:

Modul în care discursul tradițional privind drepturile omului vorbește despre rele precum Holocaustul, sclavia sau apartheidul le plasează cu fermitate în trecut. Tehnicile sale elaborate de justiție „de tranziție” încurajează generațiile viitoare să meargă mai departe prin crearea unei false ipoteze de încheiere, permițându-le celor vinovați să eludeze responsabilitatea.

Această abordare a istoriei, comună umanitarismului de la sfârșitul secolului al XX-lea, nu presupune că răul se termină atunci când începe dreptatea. Mai degrabă, presupune că o perioadă anterioară justiției este momentul în care răul rămâne în trecut. Îmbinând exemple din literatură și istorie, Robert Meister se confruntă cu problema închiderii și a rezolvării nedreptății istorice.

El contestă cu îndrăzneală logica morală goală a lui „niciodată” sau reducerea teoretică a răului la un ciclu de violență și contraviolență, care se întrerupe doar atunci când răul este amintit pentru ceea ce a fost. Meister critică astfel de metode pentru amânarea justiției și susceptibilitatea lor la exploatare și elaborează logica morală defectuoasă a „niciodată” în legătură cu Auschwitz și evoluția sa într-o doctrină a secolului XXI a responsabilității de a proteja.