După tranșee

Recenzii ale cititorilor

Cartea generalului Odom oferă o examinare detaliată a dezvoltării doctrinei tactice și strategice a Armatei SUA între Primul și Al Doilea Război Mondial. Ea evidențiază provocările cu care s-a confruntat Armata în această perioadă, inclusiv constrângerile bugetare, lipsa modernizării și un proces ineficient de dezvoltare doctrinară. În general, este recunoscută ca o relatare istorică valoroasă pentru profesioniștii și istoricii militari, dar ar putea să nu placă cititorilor ocazionali.

⬤ Analiză minuțioasă și bine documentată a transformării armatei americane între cele două războaie mondiale.
⬤ Stil de scriere captivant; autorul oferă o narațiune istorică plină de culoare și viață.
⬤ Oferă o perspectivă valoroasă asupra dezvoltării doctrinei militare și a provocărilor cu care se confruntă armata.
⬤ Nu se concentrează doar pe tehnologie, ci subliniază importanța doctrinei și a conducerii în eficiența militară.
⬤ Foarte apreciată ca o lucrare fundamentală în studiile militare, cu comparații făcute cu alte texte clasice.

⬤ Poate să nu atragă cititorii generali din cauza subiectului său specializat și a accentului pus pe doctrina militară.
⬤ Unii cititori consideră că autorul ar fi putut fi mai critic față de deciziile conducerii armatei în această perioadă.
⬤ Titlul poate induce în eroare cititorii neprofesioniști care s-ar putea aștepta la un text sec, teoretic.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

After the Trenches

Conținutul cărții:

La sfârșitul Marelui Război, armata americană s-a confruntat cu provocarea de a integra ceea ce învățase în eșecurile și succesul final al efortului său de război. În perioada interbelică, armata a încercat să găsească un echilibru între pregătire și modernizare într-o perioadă cu resurse limitate și progrese tehnologice cu implicații profunde asupra desfășurării războiului.

În After the Trenches, William O. Odom urmărește dezvoltarea doctrinei de luptă între războaiele mondiale prin examinarea principalelor manuale de doctrină ale armatei, Field Service Regulations. În acest studiu unic, Odom susține că Regulamentele Serviciului de Câmp din 1923 au asimilat cu succes experiențele din Primul Război Mondial și le-au transpus în practici tactice viabile.

Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor a generat instrumente de război mai eficiente și a extins considerabil amploarea, ritmul și complexitatea războiului. Lipsa de personal și de materiale a dus la o scădere a calității doctrinei armatei, evidențiată în regulamentele din 1939. Examinând dezvoltarea doctrinei și rolul unor personalități-cheie precum John Pershing, Hugh Drum, George Lynch, Frank Parker și Lesley McNair, Odom concluzionează că revizuirile succesive ale manualului au făcut ca armata să se grăbească să își modernizeze doctrina depășită în ajunul noului război.

Acest studiu impresionant al doctrinei armatei interbelice umple un gol semnificativ în înțelegerea noastră a dezvoltării armatei americane. Armata în prima jumătate a secolului al XX-lea. Aceasta va servi cercetătorilor și altor persoane interesate de istoria militară ca referință standard pe această temă.

În plus, multe dintre provocările și condițiile care existau acum șaptezeci de ani seamănă cu cele cu care se confruntă armata de astăzi. Acest studiu al răspunsurilor istorice ale armatei la un buget militar în scădere și la o tehnologie în continuă schimbare va lărgi perspectivele celor care trebuie să se ocupe de aceste probleme contemporane importante.