Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea prezintă o explorare perspicace și originală a dimensiunilor sociopolitice ale durerii în societatea modernă, împletind contextul istoric cu problemele contemporane privind gestionarea durerii și intersecția cu mass-media, politica și asistența medicală. Ea surprinde complexitatea durerii atât ca experiență personală, cât și ca problemă societală, făcând-o atractivă pentru o varietate de cititori, inclusiv avocați, cadre medicale și persoane afectate de durere.
Avantaje:Eminent lizibilă și captivantă, oferind perspective originale asupra aspectelor sociopolitice ale durerii. Oferă o prezentare istorică completă și educă cititorii cu privire la dinamica complexă dintre pacienți, medici și sistemul de sănătate. Mulți recenzenți au considerat cartea deschizătoare de ochi și o contribuție valoroasă la înțelegerea managementului durerii și a implicațiilor sale politice.
Dezavantaje:Cartea este foarte detaliată și ar putea avea un ritm lent din cauza structurii sale, deoarece este împărțită în cinci secțiuni mari. Unii cititori au considerat că îi lipsesc statisticile moderne și cifrele specifice privind costul gestionării durerii și al deturnării medicamentelor. În plus, a fost solicitată o mai mare concentrare asupra problemelor de clasă și discriminare în îngrijirea durerii.
(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Pain: A Political History
Conținutul cărții:
Persoanele care suferă de dureri cronice au căutat dintotdeauna alinare - și au fost întotdeauna judecate - dar cine decide dacă cineva suferă cu adevărat? În această istorie a culturii politice americane, Keith Wailoo examinează modul în care durerea și alinarea compasiunii definesc o linie de demarcație între tendințele liberale și cele conservatoare ale societății. Urmărind dezvoltarea teoriilor durerii în politică, medicină, drept și societate, precum și bătăliile privind moralitatea și economia alinării, Wailoo evidențiază o tensiune care se află în centrul diviziunii conservatoare-liberale.
Pornind de la apariția unei economii de ameliorare a durerii după cel de-al Doilea Război Mondial, ca răspuns la preocupările legate de recuperarea soldaților, Wailoo explorează ascensiunea din anii 1960 a unui standard liberal expansiv al durerii, împreună cu convingerea emergentă că durerea subiectivă era reală, invalidantă și compensabilă. Aceste concepte au fost atacate în timpul erei Reagan din anii 1980, când o reacție politică conservatoare a dus la diminuarea ajutoarelor de invaliditate și la creșterea rolului instanțelor ca arbitri în lupta politizată pentru definirea durerii.
Wailoo identifică modul în care s-au deschis noi fronturi în politica durerii în anii 1990 în state precum Oregon și Michigan, unde susținătorii morții cu demnitate au insistat asupra faptului că durerea la sfârșitul vieții justifică o ameliorare completă. În arestarea, în 2006, a prezentatorului conservator Rush Limbaugh, Wailoo găsește o poveste de avertizare cu privire la dereglementare, care a generat o piață imposibil de gestionat a produselor pentru ameliorarea durerii, precum și diferențe între cei supradotați și cei subtratați. Dezbaterile de astăzi cu privire la cine are dureri, cine simte durerea altuia și ce fel de alinare este meritată formează noi capitole în povestea continuă a alinării liberale și a îngrijirii conservatoare.
