Titlul original:
Enemies at the Gate: The City Walls of Ancient Rome
Conținutul cărții:
Cel mai vechi zid cunoscut din Roma înconjura așezarea timpurie de pe Dealul Palatin. Acesta a fost construit din lut presat, susținut de o serie de stâlpi de lemn verticali, iar dovezile arheologice confirmă data tradițională a fondării orașului în secolul al VIII-lea î.Hr.
Nu se cunoaște niciun zid nou până la începutul secolului al VI-lea î.Hr., când regele Servius Tullius a construit apărarea care îi poartă numele. Rămășițele fizice ale unui zid timpuriu sunt încă vizibile în Roma, însă nu există nicio dovadă arheologică incontestabilă cu privire la data sa. Creșterea Imperiului și ridicarea unor frontiere solide de către împăratul Hadrian au dus la evitarea nevoii de ziduri în jurul Romei până la problemele din secolul al III-lea d.Hr., când triburile invadatoare au trecut granițele.
Au fost construite ziduri de apărare în jurul mai multor orașe romane, iar în anul 274 d.Hr. împăratul Aurelian a construit un nou zid în jurul Romei înseși, în timp ce oprea posibila fragmentare a Imperiului. Cea mai mare parte a zidului Aurelian, construit din milioane de cărămizi, se află și astăzi în picioare.
În timpul războaielor civile de la începutul secolului al IV-lea d.Hr., împărații Severus al II-lea și Galerius au asediat Roma, dar nu au reușit să intre. Zidul și porțile sale au fost înălțate la începutul secolului al V-lea de către împăratul Honorius, versiunea finală având drumuri de rampă, platforme de artilerie și galerii conectate în interiorul zidului, echipate cu fante pentru săgeți. Nici frontierele, nici zidurile nu pot fi niciodată complet impermeabile, astfel că Roma a fost cucerită, dar nu și stăpânită, de Alaric Goticul în 410 și, mai târziu, de Totila, regele ostrogoților, care a distrus părți ale zidurilor de apărare, pagubele fiind reparate de Belisarius și, posibil, de Narses, ambii generali trimiși de conducătorul Imperiului Roman de Răsărit.
După o perioadă de neglijență, începând cu secolul al VII-lea sau al VIII-lea d.Hr., papii au fost cei care au menținut zidul în stare de funcționare, după cum atestă numeroasele pietre comemorative așezate în zidărie. Desigur, reparațiile sunt în curs de desfășurare, astfel încât schelele uneori ascund zidul, dar acestea fac parte din conservarea acestui vast monument antic.
