Dying: O tranziție

Recenzii ale cititorilor

Cartea a stârnit o serie de reacții, unii cititori considerând-o o explorare importantă și pătrunzătoare a morții, în timp ce alții o critică pentru incoerență și părtinire. Recepția sa multifațetată evidențiază natura sa polarizantă.

Cititorii au apreciat caracterul său informativ și de susținere, unii descriind-o drept o interpretare sublimă a procesului morții. Cartea este considerată o resursă valoroasă pentru cei interesați de înțelegerea vieții și a morții, fiind lăudată în special pentru sprijinul emoțional și claritatea subiectului.

Pe de altă parte, unii cititori au considerat cartea dezamăgitoare, descriind-o ca fiind incoerentă și părtinitoare față de o anumită perspectivă religioasă. Au existat recomandări de a căuta în schimb alți autori, sugerând că este posibil ca această carte să nu răspundă așteptărilor stabilite prin recomandările sale.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Dying: A Transition

Conținutul cărții:

Această carte introduce o abordare a îngrijirii paliative bazată pe proces, centrată pe pacient, care fundamentează un tratament orientat pe indicații și o reconsiderare radicală a tranziției noastre către moarte. Bazându-se pe zeci de ani de muncă cu pacienții bolnavi de cancer în fază terminală și pe o sumedenie de cercetări privind experiențele apropiate de moarte, Monika Renz îi încurajează pe practicieni nu numai să protejeze demnitatea pacienților pe măsură ce aceștia mor, ci și să țină cont de indiciile lor verbale, nonverbale și metaforice pe măsură ce progresează, ajutând la personalizarea tratamentului și la realizarea unei morți mai liniștite.

Renz împarte moartea în trei părți: pre-tranziție, tranziție și post-tranziție. Pe măsură ce murim, tot egoismul și percepția centrată pe ego dispar, aducându-ne într-o altă stare de conștiință, într-un registru diferit de sensibilitate și într-o dimensiune alternativă a conexiunii spirituale. Pe măsură ce pacienții trec prin aceste etape, ei oferă semnale nonverbale care indică retragerea lor treptată din conștiința cotidiană.

Această transformare explică de ce aspectele emoționale și spirituale devin mai importante în timpul procesului de moarte. Rudele și practicienii sunt adesea profund impresionați și simt un sentiment de admirație.

Frica și lupta se transformă în încredere și pace; negarea se topește în acceptare. La început, problemele de familie și nevoia de reconciliere sunt urgente, dar treptat aceste preocupări se estompează.

Delimitând aceste procese, Renz îi ajută pe practicieni să devină mai conștienți de emoțiile și simptomele schimbătoare ale pacienților pe care îi îngrijesc, permițându-le să răspundă cu cel mai mare respect pentru demnitatea pacienților lor.