Economia bunăstării (The Economics of Welfare): Volumul II

Titlul original:

The Economics of Welfare: Volume II

Conținutul cărții:

Economia bunăstării este o ramură a economiei care utilizează tehnici microeconomice pentru a determina simultan eficiența economiei globale și consecințele distribuirii veniturilor asociate cu aceasta. Economist britanic cunoscut pentru lucrările sale în numeroase domenii și în special în economia bunăstării, Pigou a urmat cursurile prestigioasei Harrow School și a absolvit King's College, Cambridge, unde a studiat sub îndrumarea lui Alfred Marshall, cunoscut ca fiind creatorul "Planului Marshall".

În lucrarea The Economics of Welfare, Pigou afirmă că indivizii sunt cei mai buni judecători ai propriei lor bunăstări, că oamenii vor prefera o bunăstare mai mare decât o bunăstare mai mică și că bunăstarea poate fi măsurată în mod adecvat fie în termeni monetari, fie ca o preferință relativă. Cercetătorii și studenții atât din domeniul economiei, cât și din cel al politicilor de bunăstare vor găsi în lucrarea lui Pigou o contribuție semnificativă la dezbaterile actuale privind direcțiile politicilor de bunăstare. În volumul II sunt incluse: "Dividendul național și munca" și "Distribuția dividendului național".

Anexele detaliate includ: "Incertitudinea ca factor de producție" (Anexa I), "Măsurarea elasticității cererii" (Anexa II) și "Tratarea schematică și matematică a anumitor probleme ale concurenței și monopolului" (Anexa III). DISPONIBILĂ ȘI LA COSIMO CLASSICS: The Economics of Welfare: Volumul I ARTHUR CECIL PIGOU (1877-1959) a fost profesor de economie politică la Universitatea Cambridge din 1908 până în 1943.

El este cunoscut mai ales pentru dezvoltarea "efectului Pigou", un termen economic care se referă la stimularea producției și a ocupării forței de muncă cauzate de creșterea consumului. Pigou a făcut parte din mai multe comisii regale, inclusiv din comisia din 1919 privind impozitul pe venit.