Ecoul și Narcisa: Echolocalizarea spectatorului în epoca cercetării audiențelor

Titlul original:

Echo and Narcissus: Echolocating the Spectator in the Age of Audience Research

Conținutul cărții:

Echo and Narcissus: Echolocating the Spectator in the Age of Audience Research a apărut ca un răspuns la recenta schimbare de orientare a studiilor cinematografice.

În timp ce anii șaptezeci și optzeci au fost marcați de teoretizări din ce în ce mai complexe ale spectatorilor, ultimele două decenii au fost martorele unei întoarceri către cercetarea etnografică a receptării filmelor. Cu toate acestea, această întoarcere mult așteptată către spectatorul empiric nu a produs un domeniu de analiză cu adevărat mai larg.

Mai degrabă, prea repede, spectatorul, o poziție de vizionare construită textual, a fost trimis în uitare, datorită premisei hegemonice și totalizante a conceptului. Echo and Narcissus intervine în această situație, susținând existența unei legături productive între teoretizarea spectatoratului și cercetarea publicului, care este în prezent mai la modă. Petek susține că o cartografiere informată a practicilor contemporane (și trecute) de vizionare a filmelor necesită încă un model spectatorial și oferă un astfel de model printr-o relectură a poveștii lui Ovidiu despre Echo și Narcissus.

Ea demonstrează că rolul central al mitului în teoretizările tradiționale ale spectatorilor nu a fost încă reflectat în mod corespunzător. Recuperarea critică a mitului ovidian oferă un model revizuit al spectatorului - unul cu acces discursiv la toate tipurile de cinema, dar suficient de flexibil pentru a se adapta la o gamă largă de răspunsuri ale spectatorilor și la diversitatea lor culturală.