Edenul în Egipt: Adam și Eva au fost faraonul Akhenaton și regina Nefertiti

Recenzii ale cititorilor

Cartea a primit recenzii mixte, mulți cititori apreciind conținutul provocator și perspectiva unică a lui Ralph Ellis, în timp ce alții o critică pentru că este dezarticulată, speculativă și se bazează prea mult pe lucrările anterioare ale autorului. Stilul de scriere și organizarea structurală a cărții sunt puncte de dispută, afectând lizibilitatea și coerența generală.

Multe recenzii subliniază conținutul excelent și lămuritor, factorul de curiozitate și capacitatea cărții de a provoca gândirea și de a contesta interpretările biblice tradiționale. Cititorii găsesc subiectul interesant și apreciază cunoștințele vaste ale autorului. Cartea oferă noi perspective asupra istoriei antice și a textelor biblice.

Criticii semnalează dezorganizarea cărții, salturile frecvente de subiect și dependența de lucrările anterioare, ceea ce o face greu de urmărit pentru cititorii care nu sunt deja familiarizați cu teoriile lui Ellis. Există plângeri cu privire la speculațiile excesive și afirmațiile nefondate, făcându-i pe unii să se simtă induși în eroare cu privire la conținutul cărții. Mai mulți utilizatori au descris scrisul ca fiind dificil de citit, ceea ce duce uneori la frustrare.

(pe baza a 19 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Eden in Egypt: Adam and Eve Were Pharaoh Akhenaton and Queen Nefertiti

Conținutul cărții:

Adam și Eva erau faraonul Akhenaton și Nefertiti.

Biblia spune că un râu curgea prin Grădina Edenului și apoi se împărțea în patru brațe. Există un singur râu în Orientul Apropiat care face exact acest lucru, și anume lunga oază-grădină din valea Nilului și divizarea sa în cele (inițial) patru ramuri ale Deltei Nilului.

Această observație îl duce pe Ralph în profunzimile relatării Genezei și s-ar părea că Adam și Eva erau de fapt Akhenaton și Nefertiti; astfel, povestea Genezei este de fapt o distilare a Imnului lui Akhenaton către Aten. Astfel, Grădina Edenului a fost inițial Grădina lui Aten (zeul lui Akhenaton) de la Amarna, în Egiptul Mijlociu.

Cartea demonstrează, de asemenea, că ebraica este un descendent direct al limbii egiptene antice și că Biblia a fost scrisă în egipteană. Continuare la „Furtuna și Exodul” și „Solomon, faraonul Egiptului”.